Amenintarea este o infractiune prevazuta de art. 193 Cod Penal si reprezinta intimidarea unei persoane direct sau indirect, in mod explicit sau implicit, prin orice mijloace cu savarsirea, in viitorul apropiat, a unei infractiuni ori fapte pagubitoare determinata ori determinabila impotriva unei persoane (ca victima a infractiunii) a sotului ori rude apropiate acesteia.
Prin fapta pagubitoare determinabila se intelege acea paguba care desi nu poate fi determinata in concret, exista elemente de natura a servi la aprecierea naturii, cuantumului ori intinderii ei.
Este foarte important ca amenintarea sa aiba aptitudinea de a cauza in persoana victimei temere si alarmare.
Fapta se pedepseste la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar impacarea va inlatura raspunderea penala. Plangerea trebuie introdusa in cel mult 2 luni de la data la care partea vatamata a cunoscut autorul.
Amenintarea are ca obiect juridic, adica acea valoare protejata de legiuitor, libertatea persoanei, fara a prezenta vreun obiect material. Obiectul material reprezinta acel obiect palpabil asupra caruia se rasfrang efectele infractiunii, cum ar fi in cazul infractiunii de omor, corpul persoanei.
In ceea ce priveste subiectul activ, adica persoana care savarseste fapta, acesta poate fi atat o persoana fizica cat si o persoana juridica. Totusi, victima unei astfel de infractiuni nu poate fi decat o persoana fizica.
Daca autorul faptei este un functionar public, in anumite circumstante, se poate retine cercetarea abuziva, iar daca victima are si ea o anumita calitate ar putea fi retinuta infractiunea de ultraj.
In situatia in care avem mai multe victime, in sarcina faptuitorului vor fi retinute atatea infractiuni de amenintare cate victime sunt, nu o singura infractiune de amenintare cu mai multe parti vatamate.
Praticipatia penala este posibila sub toate formele (autorat, coautorat, instigare si complicitate) facand exceptie situatia in care fapta s-a comis prin viu grai cand nu putem avea decat autor exclusiv, fapta fiind instantanee.
Intimidarea nu trebuie sa produca in mod necesar o temere efectiva, este suficient ca amenintarea sa fie de asa natura incat sa fie susceptibila de a produce o astfel de temere.
Raul cu care persoana este amenintata persoana trebuie sa fie injust si iminent (ori in viitorul apropiat).
Urmarea imediata a amenintarii este o stare de pericol pentru libertatea psihica a persoanei.
Sub aspectul laturei subiective, infractiunea de amenintare se savarseste cu intentie directa sau indirecta. Intentia directa presupune ca autorul a dorit sa ii produca o temere victimei, iar cea indirecta presupune faptul ca autorul, desi nu a avut initial intentia de a-i cauza acea temere, a acceptat totusi posibilitatea ca victima sa se simta in pericol prin ceea ce i-a spus/scris.
In cazul amenintarii nu prezinta relevanta mobilul sau scopul in care a fost savarsita fapta.
Actele preparatorii in vederea savarsirii faptei, desi posibile, nu sunt incriminate de legiuitor.
Daca autorul procedeaza la savarsirea faptei cu care a amenintat victima, aceasta va fi retinuta in concurs. Totusi, daca nu trece o perioada de timp, si infractiunea se produce in aproximativ aceleasi imprejurari, imediat ori intr-un timp foarte scurt dupa amenintare, acea infractiune va absorbi amenintarea.
Potrivit art 193. Cod penal, amenintarea se sanctioneaza cu inchisoare de la 3 luni la un an, sau cu amenda.
