Contractul de întreţinere este contractul aleatoriu prin care o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părţi sau al unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii pentru o anumită durată.
Legat de durata intretinerii daca prin contract nu s-a prevazut durata intretinerii ori s-a prevazut numai caracterul viager al acestuia, atunci intretinerea se datoareaza pe toata durata vietii creditorului intretinerii.
In ceea ce priveste partile contractului de intretinere, Noul Cod Civil face referire la creditorul obligatiei de intretinere, adica la intretinut si la debitorul acestei obligatii, cu alte cuvinte intretinatorul.
Din punct de vedere al caracterelor contractului, acesta este un contract solemn care se încheie în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute, in conformitate cu dispozitiile art. 2255 C.Civ. De asemenea, contractul de intretinere este si un contract sinalagmatic cand se incheie cu titlu oneros si da nastere la obligatii reciproce in sarcina ambelor parti sau un contract unilateral in cazul in care acesta este incheiat cu titlu gratuit, intretinerea fiind constituita prin donatie. De regula, insa contractul de intretinere se incheie cu titlu oneros pentru ca intretinerea este prestata in schimbul unui bun sau a unei sume de bani.
Avand in vedere posibilitatea de castig sau de pierdere pentru fiecare din parti contractul este unul aleatoriu. Elementul aleatoriu sau incert este dat de durata vietii creditorului obligatiei de intretinere. Prin exceptie, acesta poate fi si comutativ, „fie in situatia in care s-a incheiat pentru o alta durata decat aceea a vietii intretinutului, fie atunci cand s-a incheiat cu titlu gratuit”. De subliniat este faptul ca, este lovit de nulitate absoluta contractul care stipuleaza o intretinere constituita pe durata vietii unei persoane care era decedata in ziua incheierii contractului.
De asemenea, este un contract translativ de proprietate deoarece obligatia de intretinere se datoreaza ca urmare a dobandirii unor bunuri ori a unei sume de bani.
Contractul de intretinere este un contract cu executare succesiva deoarece intretinerea se presteaza in timp, pana la sfarsitul vietii intretinutului sau pana la sfarsitul perioadei stipulate, permanent sau chiar periodic.
Si nu in ultimul rand, contractul de intretinere este un contract intuitu personae deoarece intre intretinator si intretinut se naste o relatie care trebuie sa se bazeze pe incredere reciproca. Astfel acest contractul se incheie in consideratia intretinatorului dar si a intretinutului. Obligatia de intretinere fiind una „de a face” este strict personala si netransmisibila. In cazul unei pluralitati de debitori sau creditori, obligatia este indivizibila si nesusceptibila de executare partiala.
Drepturile creditorului intretinerii nu pot fi cedate sau supuse urmaririi, fiind asadar incesibile sau insesizabile (art. 2258 C.Civ).
In privinta conditiilor de validitate ale contractului de intretinere, acesta trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii generale de validitate ale contractelor prevazute in art. 1179 C.civ. (capacitatea partilor, consimtamantul valabil al partilor, liber si neviciat, obiect determinat si licit, cauza valabila, licita si morala). In plus, ambele parti trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu la momentul incheierii acestui contract deoarece ambele fac acte de dipozitie.
Potrivit art. 1224 C.Civ.,” Nu pot fi atacate pentru leziune contractele aleatorii, tranzacţia, precum şi alte contracte anume prevăzute de lege”.

In ceea ce priveste obiectul obligatiei creditorului intretinerii, acesta poate fi atat un bun mobil, cat si un bun imobil, care trebuie sa fie insa in circuitul civil si sa fie proprietatea sa. Obiectul intretinerii debitorului in constituie intretinerea in sensul ei cel mai larg.
Ce inseamna, practic, intretinerea unei persoane? S-a statuat faptul ca obligatia de intretinere presupune activitati precum : procurarea si prepararea hranei, cumpararea de imbracaminte, incaltaminte, medicamente, ingrijiri medicale, efectuarea curateniei in locuinta, plata diverselor servicii furnizate si chiar cheltuielile de inmormantare.
Cu privire la obligatiile partilor din contract, creditorul intretinerii are aceleasi obligatii cu ale vanzatorului din contractul de vanzare-cumparare. Prin urmare, potrivit art. 1672 C.Civ., acesta trebuie:
a) să transmită intretinatorului dreptul de proprietate asupra bunului mobil sau imobil (de a da);
b) să predea bunul (de a face), atunci cand nu a fost executata la incheierea contractului;
c) să îl garanteze contra evicţiunii şi viciilor ascunse ale bunului instrainat.
Principala obligatie a debitorului intretinerii este de a acorda intretinerea in natura beneficiarului acesteia. In principiu, obligatia de intretinere se executa zi cu zi insa partile pot deroga prin conventie de la aceasta regula. Locul executarii este cel prevazut prin conventie, iar in lipsa unei stipulatii exprese, la domiciliul creditorului, plata fiind portabila.
Potrivit dispozitiilor art. 2261 C.Civ., ”dacă prestarea sau primirea în natură a întreţinerii nu mai poate continua din motive obiective sau dacă debitorul întreţinerii decedează şi nu intervine o înţelegere între părţi, instanţa judecătorească poate să înlocuiască, la cererea oricăreia dintre părţi, fie şi numai temporar, întreţinerea în natură cu o sumă de bani corespunzătoare”.
Alin (2) al articolului mai sus mentionat prevede faptul ca „Atunci când prestarea sau primirea în natură a întreţinerii nu mai poate continua din culpa uneia dintre părţi, instanţa va majora sau, după caz, diminua cuantumul sumei de bani care înlocuieşte prestaţia de întreţinere”.
In legatura cu rezolutiunea contractului de intretinere, credirentierul are dreptul la rezolutiune pentru neexecutareafara justificare a obligatiei de plata a rentei de catre debirentier. In lipsa unei stipulatii contrare, rezolutiunea nu confera debirentierului dreptul de a obtine restituirea ratelor de renta deja platite. S-a stabilit si faptul ca debirentierul nu se poate libera de plata rentei oferind restituirea capitalului si renuntand la restituirea ratelor platite.
Potrivit art. 2.252 C.Civ., debirentierul este tinut la plata rentei pana la decesul persoanei pe durata vietii careia a fost constituita renta, oricat de impovaratoare ar putea deveni prestarea acesteia, contractul avand pentru el un caracter irevocabil.
Prin urmare, in ceea ce priveste obligatia debirentierului, potrivit legii, rezolutiunea contractului de renta viagera are efectele rezilierii, adica numai pentru viitor (ex nunc), nu si pentru trecut.
Acest regim legal special al rezolutiunii in contractul de renta viagera, ca si in contractul de intretinere, se intemeiaza pe idee de risc in contractul aleatoriu si este in acelasi timp si o sanctiune a neexecutarii fara justificare a obligatiilor de catre debirentiei, sau de catre intretinator in contractul de intretinere.