A

Abitatie – drept real asupra bunului altuia, ce consta in folosinta unei case de locuit ce apartine unei terte persoane.

Abrogare -(gen.) – reprezinta anularea, suprimarea unei legi sau a unei dispozitii legale si care are ca rezultat scoaterea din vigoare, in total sau in parte, a unui act normativ printr-un alt act normativ de aceeasi valoare juridica sau de o valoare juridica superioara. Abrogarea poate fi expresa, cand actul nou o pronunta direct, sau tacita (implicita), cand dispozitiile din actul anterior devin incompatibile cu cele din actul nou.

Absorbtie – (com.) – forma a fuziunii care consta in inglobarea de catre o societate a uneia sau a mai multor societati comerciale, care isi inceteaza existenta.

Abuz- (gen.) – reprezinta o depasire a legalitatii, este o fapta ilegala, adica exercitarea unui drept impotriva scopului lui economic si social, a legii sau regulilor de convietuire sociala.

Abuz de drept – (dr. civ.) – fapta ilicita caracterizata prin exercitarea unui drept subiectiv civil cu incalcarea principiilor exercitarii reale. Aceasta angajeaza raspunderea civila delictuala a celui in culpa, in masura in care sunt intrunite conditiile legii.

Act administrativ- (dr. adm.) – este actul care emana de la organele administrative si care poate fi: normativ, cand prin el se statornicesc norme juridice cu caracter general; individual, cand are drept scop nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice concrete.

Act juridic civil- (dr. adm.) – (dr. civ.) – manifestare de vointa savarsita cu intentia de a produce efecte juridice, adica a crea, a modifica ori stinge un raport juridic.

Actele juridice sunt de mai multe feluri: acte juridice uni, bi sau multilaterale (dupa numarul partilor); acte cu titlul oneros sau gratuit (dupa scopul urmarit), cele cu titlul oneros se impart in comutative si aleatorii, iar cele cu titlu gratuit in liberalitati si acte dezinteresate; acte constitutive, translative si declarative (dupa efectele produse) etc. Pentru ca actele juridice civile sa fie valabil incheiate ele trebuie sa indeplineasca anumite conditii de fond, iar cand actul este solemn, trebuiesc indeplinite si conditii de forma, vezi art. 948-968 Codul civil.

Actiune in justitie – 1. – (gen.) este mijlocul legal in temeiul caruia se poate aduce inaintea justitiei conflictul de drept nascut din incalcarea unei norme. Prin ea se solicita instantei judecatoresti constatarea sau realizarea unui drept si este conditia necesara ca o instanta sa exercite atributiile sale jurisdictionale. Ea este concretizata in cererea de chemare in judecata (in materie civila), in plangerea prealabila adresata de persoana vatamata direct instantei de judecata, in conditiile prevazute de lege. 2. (proc. pen.) – mijlocul legal prin intermediul caruia conflictul de drept este adus spre solutionare organelor judiciare.

Actiune in revendicare- (dr. civ.) – acea actiune prin care proprietarul, care a pierdut posesia unui bun individual determinat, cere instantei sa i se stabileasca dreptul de proprietate asupra bunului si sa redobandeasca posesia lui de la cel care il stapaneste fara a fi proprietar.

Actiune mobiliara- (proc. civ.) – este actiunea civila ce are ca obiect pretentii privitoare la drepturi asupra unui bun mobil corporal sau incorporal, ori mobil prin anticipatie, fiind de competenta instantei unde se afla domiciliul paratului.

Actiunea imobiliara- dr.civ.) – desemneaza acea actiune civila care are ca obiect pretentii privitoare la drepturi asupra unui bun imobil (prin natura si destinatia lui sau prin obiectul la care se aplica), fiind de competenta instantei locului unde se afla situat imobilul.

Actiunea in anulare- (dr. civ.) – reprezinta mijlocul procedural de valorificare a dreptului de a cere in justitie desfiintarea retroactiva a unui act juridic lovit de nulitate relativa.

Actiunea in constatare- (dr. proc. civ.) – actiunea prin care reclamantul solicita instantei sa constate numai existenta unui drept al sau sau inexistenta unui drept al paratului impotriva sa, avand ca modalitati actiunea in confirmare si in recunoastere.

Ad probationem- (dr. civ.) – este o locutiune latina, utilizata in legatura cu o conditie de forma a unui act juridic pentru a exprima ideea ca aceasta este ceruta de lege numai pentru dovada existentei actului respectiv si nu pentru validitatea acestuia.

Ad validatem- (dr. civ.) – forma necesara unui act juridic civil pentru ca acesta sa fie valabil.

Administrativ – care apartine sau emana de la un organ al administratiei de stat

Adunare generala- (com.) – organul de deliberare si decizie al societatii comerciale, formata din totalitatea asociatilor societatii.

Adunarea ordinara- (com.) – se intruneste cel putin odata pe an, in cel mult trei luni de la incheierea exercitiului financiar, avand ca principale atributii: a) sa discute, sa aprobe sau sa modifice situatiile financiare anuale, pe baza rapoartelor administratorilor, ale cenzorilor sau ale auditorilor financiari, si sa fixeze dividendul; b) sa aleaga pe administratori si cenzori; c) sa fixeze remuneratia cuvenita pentru exercitiul in curs administratorilor si cenzorilor, daca nu a fost stabilita prin actul constitutiv; d) sa se pronunte asupra gestiunii administratorilor; e) sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si, dupa caz, programul de activitate, pe exercitiul financiar urmator;f) sa hotarasca gajarea, inchirierea sau desfiintarea uneia sau mai multor unitati ale societatii.

Amenda – (gen.) – este sanctiunea administrativa, contraventionala, fiscala sau civila care consta in obligatia autorilor unor fapte ilicite, de a plati o suma de bani la bugetul de stat.

Amenda judiciara – (gen.) – este sanctiunea administrativa, contraventionala, fiscala sau civila care consta in obligatia autorilor unor fapte ilicite, de a plati o suma de bani la bugetul de stat.

Amenda penala- (dr. pen.) – este pedeapsa principala ce consta in suma de bani pe care infractorul este condamnat de instanta sa o plateasca. Este prevazuta ca o sanctiune alternativa cu pedeapsa inchisorii si se aplica numai in limitele prevazute de lege.

Antecontract- (dr. civ.) – Conventia prin care o parte sau ambele parti se obliga sa semneze in viitor un anumit contract, contract ale carui clauze principale sunt determinate in prezent.

Antrepriza – executarea unei lucrari de catre un antreprenor.Contract de ~, contractul prin care antreprenorul se obliga fata de un client sa execute o lucrare determinata in schimbul unei remuneratii.

Apel – cale ordinara de atac impotriva unei hotarari judecatoresti prin care se urmareste rejudecarea in fond a procesului de catre o instanta judiciara superioara celei care a dat hotararea si in consecinta desfiintarea acestei hotarari.

Arenda – contract prin care proprietarul unui bun il cedeaza,in mod temporar,altei persoane (arendas) spre a-l exploata in schimbul unei sume de bani.

Asistenta juridica – (dr.pen.) – este forma prin care se manifesta dreptul la aparare, sprijinul pe care aparatorii il dau partilor in cadrul procesului penal prin lamuririle, sfaturile si interventiile lor ca specialisti in domeniul dreptului. Invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de un aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept.

Autoritate de lucru judecat – dr. procesual) – este un principiu juridic potrivit caruia hotararile judecatoresti definitive capata autoritate (putere) de lucru judecat, nemaiputand fi atacate decat prin caile de atac extraordinare. Hotararile judecatoresti definitive devin executorii si impiedica o noua urmarire pentru aceeasi fapta, chiar daca acesteia i s-ar da o noua incadrare juridica.

Autorizatie – permisiune (oficiala) de a exercita un drept, de a incheia un act sau a face ceva.

Autorizatie prealabila – act administrativ ce conditioneaza posibilitatea incheierii legale a unui act sau a desfasurarii unei anumite activitati.

Aviz – document prin care se comunica o instiintare cu caracter oficial; rezolutia unui organ competent cu privire la unele probleme pentru care a fost consultat.

B

Bancruta – (ec.) – este expresia situatiei persoanelor fizice sau juridice a caror activitate prezinta nereguli financiare, unele acte de neglijenta sau chiar de imprudenta, ori unele acte de frauda in dauna creditorilor, persoane declarate insolvabile (in stare de faliment) de catre o institutie judecatoreasca.

Bancruta frauduloasa – (ec.) – (dr. pen.) – este o infractiune, prevazuta de Legea nr. 31/1990 si consta in una din urmatoarele fapte: falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidentelor societatii sau ascunderea unei parti din activul societatii, infatisarea de datorii neexistente sau prezentarea in registrele societatii, in alt act ori in alt bilant, a unor sume nedatorate, precum si in caz de faliment al societatii, instrainarea in frauda creditorilor a unei parti insemnate din activ.

Brevet de inventie – (dr. civ.) – reprezinta acel inscris oficial prin care se face descrierea unei inventii si instituirea protectiei juridice asupra acesteia, si care ofera titularului dreptul de folosire exclusiva a inventiei respective.

Bun – (dr. civ.) – valoare economica ce este utila pentru satisfacerea nevoii materiale sau spirituale a omului, susceptibila de apropriere sub forma dreptului patrimonial.

Bun fungibil – (dr. civ.) – bun care poate fi inlocuit cu altul de acelasi fel, de aceeasi cantitate si calitate, cu ocazia executarii unei obligatii.

Bunuri comune – (fam.) – sunt bunurile dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti care, de la data dobandirii lor, sunt bunuri comune ale sotilor. Pot deveni

Bunuri comune toate bunurile fara a distinge daca sunt mobile sau imobile, corporale sau incorporale, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege. Sotii sunt egal indreptatiti sa administreze si sa dispuna de bunurile comune care nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre soti. Nici unul dintre soti nu poate instraina si nici nu poate greva un teren sau constructie, ce face parte din bunurile comune, daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot. La desfacerea casatoriei bunurile comune fac obiectul partajului.

Bunuri divizibile – (dr. civ.) – reprezinta acele lucruri care pot fi impartite in mai multe diviziuni, fragmente, parti, etc., fara ca prin acesta sa li se schimbe destinatia.

Bunuri frugifere – (dr. civ.) – sunt acele bunuri susceptibile de a produce fructe naturale, industriale sau civile.

Bunuri imobile – (dr. civ.) – sunt acele lucruri care au o asezare fixa, stabila, care nu pot fi mutate dintr-un loc in altul fara sa-si piarda destinatia initiala sau identitatea. Pot fi bunuri imobile prin destinatia lor, prin natura lor sau prin obiectul la care se aplica.

Bunuri determinate generic – (dr. civ.) – bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei lor sau categoriei din care fac parte.

Bunuri individual determinate – (dr. civ.) – acele bunuri care, potrivit naturii lor sau vointei exprimate in actele juridice se individualizata prin insusiri proprii, speciale.

Bunuri indivizibile – (dr. civ.) – sunt acele bunuri ce nu pot fi impartite in mai multe fragmente, parti, fara a i se schimba destinatia. Indivizibilitatea unui lucru rezulta din natura lui.

Bunuri mobile – (dr. civ.) – sunt acelea care nu au o asezare fixa, stabila, care poate fi miscat dintr-un loc in altul prin forta proprie sau cu concursul unei energii straine, fara sa-si piarda valoarea economica. Un bun poate fi mobil prin natura lui, prin anticipatie sau prin determinarea legii.

Bunuri neconsumptibile – (dr. civ.) – sunt acelea care pot face obiectul unor acte de folosinta repetate, fara a-si pierde identitatea sau fara a trebui sa treaca in alt patrimoniu.

Bunuri principale – (dr. civ.) – sunt acele lucruri care au o existenta de sine statatoare, o destinatie economica proprie si un regim juridic independent, si la utilizarea carora pot servi unul sau mai multe lucruri accesorii.

Bunuri publice – (dr. civ.) – sunt bunurile ce apartin domeniului public si sunt de uz sau de interes public, declasate ca atare prin acte normative. Dreptul de proprietate asupra acestor bunuri apartine statului si unitatilor administrativ-teritoriale, care exercita posesia, folosinta si dispozitia asupra lor, in limitele si in conditiile prevazute de lege.

Bunuri fungibile – (dr. civ.) – sunt acele bunuri susceptibile de inlocuire cu altele de acelasi fel pentru executarea unor obligatii stabilite prin vointa partilor.

Bunuri generice – (dr. civ.) – sunt acele bunuri ce se caracterizeaza prin insusiri comune lucrurilor apartinand aceluiasi gen, clase sau categorii.

Bursa – institutie unde se negociaza hartii de valoare si valute straine (~de valori) sau tranzactii de marfuri (~de marfuri)

C

Cadastru – totalitatea lucrarilor tehnice de masuratori si calcule privind stabilirea suprafetelor funciare din unitatile teritorial-administrative.

Cale de atac- (dr. procesual) – mijloc juridic procesual pus la dispozitia partii interesate, procurorului etc., prin care se creeaza posibilitatea verificarii legalitatii si temeiniciei hotararilor judecatoresti si inlaturarea eventualelor greseli judiciare.

Calomnie – infractiune care consta in afirmarea sau imputarea in public a unor fapte determinate privitoare la o persoana acre, daca ar fi adevarate, ar expune respectiva persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara ori dispretului public.

Cambia – (com.) – titlu de credit ce contine o obligatie de plata sau de a face fara sa se plateasca fara contraprestatie o suma determinata, in virtutea careia o persoana, numita tragator sau emitent, da dispozitie altei persoane, numita tras, sa plateasca la scadenta o suma de bani unei a treia persoane, numita beneficiar sau la ordinul acesteia. Cambia este deci un titlu la ordin, transmisibil prin andorsare.

Capacitatea civila – aptitudinea unor persoane fizice sau juridice de a avea drepturi si obligatii de natura civila, de a fi subiecte de drept in raporturi juridice civile.

Capacitatea de exercitiu – aptitudinea de a exercita drepturi si de a asuma obligatii in temeiul unor acte juridice proprii.

Capacitatea de folosinta – aptitudine de a dobandi drepturi si a asuma obligatii in temeiul unor raporturi juridice concrete.

Capacitatea juridica – aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii recunoscute de lege

Capacitatea succesorala – aptitudinea unei persoane de a avea drepturile si obligatiile prevazute de dreptul succesoral.

Capital social – (com.) – este acea parte din patrimoniul unei societati comerciale, care cuprinde aportul in bani sau in natura, adus de membrii societatii la data

Constituirii acesteia, pentru a servi la infaptuirea activitatii ei si la atingerea scopului urmarit.

Casare – (dr. procesual) – desfiintare a unei hotarari judecatoresti ca urmare a admiterii unei cai de atac (recurs, apel, recurs in anulare).

Carte funciara — inscris oficial din sistemul de publicitate imobiliara in care evidenta se tine pe imobile.Intocmit pentru fiecare imobil in parte,cartea funciara, mentioneaza toate actele constitutive sau translative de drepturi cu privire la respectivul imobil.

Cautiune – garantie prin care o persoana se obliga fata de creditor, alaturi de debitorul principal, pentru a garanta executarea contractului, cand debitorul nu si-ar indeplini obligatia asumata.

Caz fortuit – (dr. pen.) – situatia, starea, imprejurarea in care actiunea sau inactiunea unei persoane care a produs un rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput si nici urmarit si care se datoreaza unei energii a carei interventie nu a putut fi prevazuta; este cauza care inlatura caracterul penal al faptei si vinovatia faptuitorului; inlatura, de asemenea, si raspunderea civila.

Cazier judiciar – (proc. pen.) – sistem de organizare si clasificare a fiselor de evidenta in care sunt consemnate datele privind antecedentele personale ale unei persoane (sanctiunile penale ce i s-au aplicat, inceperea, intreruperea si incetarea executarii pedepsei inchisorii, liberarea conditionata, amnistia, gratierea, prescriptia, reabilitarea etc.), in mod provizoriu, pana la solutionarea definitiva a cauzei, date privind punerea in miscare a actiunii penale si arestarea preventiva luata impotriva invinuitului (inculpatului).

Certificat – act prin care un organ de stat confirma un fapt sau autenticitatea unui inscris sau atesta o anumita calitate.

Cesiune – transmisiune intre vii a unui drept.

Cesiune de creanta – cesiunea unui drept de creanta

Cesiunea de drepturi succesorala – cesiunea de creanta ce are ca obiect drepturile succesorale ale cedentului.

Cetatenia – (dr. civ.) – reprezinta legatura juridica si politica permanenta dintre o persoana fizica si un stat, care genereaza si exprima drepturile si obligatiile reciproce dintre acea persoana si statul al carui cetatean este.

Chirias – persoana care foloseste un imobil in temeiul unui contract de locatiune.

Citatie – somatie facuta unei persoane de a se infatisa inaintea unei instante in calitate de parte, martor sau informator.

Coautor – (dr.civ.) persoana care participa la un delict sau cvasi-delict.(dr.penal)Persoana care a savarsit o infractiune impreuna cu alta persoana.

Codevalmas – persoana ce are un drept de proprietate in devalmasie.

Coindivizar – coproprietar in indiviziune.

Comasare de persoane juridice – reorganizare de persoane juridice fie prin absorbtie, fie prin fuziune.

Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare – (com.) – este autoritate administrativa autonoma cu personalitate juridica, ale carei atributii principale sunt de a favoriza buna functionare a pietei valorilor mobiliare; de a asigura protectia investitorilor contra practicilor neloiale, abuzive si frauduloase; de a realiza informarea detinatorilor de valori mobiliare si a publicului; de a stabili cadrul activitatii intermediarilor si a agentilor pentru valori mobiliare si al organismelor insarcinate cu asigurarea functionarii pietei valorilor mobiliare.

Comodant – nume dat imprumutatorului intr-un contract de comodat.

Comodat – contract real prin care o persoana numita comodant da cu imprumut unei alte persoane numite comodatar un bun neconsumptibil pentru a se folosi de aceasta in mod gratuit.

Comodatar – nume dat persoanei ce ia cu imprumut un bun in temeiul unui contract de comodat.

Concesionar – (dr. adm.) – este persoana fizica sau juridica care a dobandit dreptul de a exploata anumite bunuri sau servicii publice, prin incheierea unui contract de concesiune.

Concesionare – (dr. adm.) – Contract prin care o persoana, numita concedent, transmite pentru o perioada determinata, unei alte persoane, numita concesionar, care actioneaza pe riscul si pe raspunderea sa, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun, a unei activitati sau a unui serviciu public, in schimbul unei redevente.

Concesiune- (dr. adm.) – O conventie intre stat si concesionar prin care ultimul capata dreptul de a exploata terenuri petroliere, miniere, intreprinderi etc. apartinand statului (proprietatii publice). Potrivit art. 135, alin. 5 din Constitutia Romaniei bunurile proprietate publica ce apartin statului (bogatiile subsolului, caile de comunicatie, marea teritoriala etc.) pot fi concesionate, inchiriate sau date in administrare regiilor autonome, in conditiile legii. Concesiunea poate fi acordata in forme diferite. Concesionarea se face in baza unui contract prin care o persoana, numita concedent, transmite pentru o perioada determinata, unei alte persoane, numita concesionar, care actioneaza pe riscul si pe raspunderea sa, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun, a unei activitati sau a unui serviciu public, in schimbul unei redevente.

Conciliere – acord intervenit intre doua persoane de a evita sau stinge un litigiu prin impacare

Concluzii – pretentiile partilor sau sustinerile procurorilor exprimate in cursul procesului penal cu privire la solutionarea cauzei deduse judecatii.

Conditie – modalitate a obligatiei ce consta intr-un eveniment viitor si incert de care depinde nasterea sau(conditie suspensiva) stingerea unei obligatii cu efecte reroactive(conditie rezolutorie).

Conflict de competenta – (dr. procesual) – este situatia in care doua sau mai multe instante judecatoresti se considera concomitent competente sa solutioneze o anumita cauza, ori, dimpotriva, se considera necompetente si isi declina, toate, competenta.

Conflict de interese – (dr. pen.) – infractiune prevazuta de C.P. la art. 2531 ce consta in fapta functionarului public care, in exercitiul atributiilor de serviciu, indeplineste un act ori participa la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, sotul sau, o ruda ori un afin pana la gradul II inclusiv, sau pentru o alta persoana cu care s-a aflat in raporturi comerciale ori de munca in ultimii 5 ani sau din partea careia a beneficiat ori beneficiaza de servicii sau foloase de orice natura.

Confruntarea – (proc. pen.) – este procedeul probatoriu folosit de catre instanta de judecata si organele de urmarire penala care consta in punerea fata in fata si ascultarea concomitenta a doua sau mai multe persoane interogate anterior in aceeasi cauza penala, si in ale caror declaratii exista contraziceri ce trebuiesc lamurite.

Consimtamant – manifestare de vointa a unei persoane in vederea incheieriiunui act juridic.

Constatare – stabilirea in scris de catre un organ de stat, in cadrul competentei sale legale,a unui fapt.

Contencios administrativ – (dr. adm.) – toate litigiile de competenta instantelor judecatoresti, dintre un organ al administratiei publice si alt subiect de drept.

Contestatie in anulare – (proc. pen.) – cale extraordinara de atac, exercitata impotriva hotararilor penale definitive. Legea penala prevede patru cazuri de contestatie in anulare: cand procedura de citare a partii pentru termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs nu a fost indeplinita conform legii; cand partea dovedeste ca la termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a incunostinta instanta despre aceasta impiedicare.

Contestatie la executare – (proc. pen.) – este procedeul jurisdictional de solutionare a plangerilor indreptate impotriva actelor de executare dintr-o hotarare penala. Contestatia se poate face in patru cazuri prevazute de lege, si anume: cand s-a pus in executare o hotarare nedefinitiva, cand executarea este indreptata impotriva altei persoane decat cea prevazuta in hotararea de condamnare, cand se iveste vreo nelamurire cu privire la hotararea care se executa sau vreo impiedicare la executare, cand se invoca amnistia, prescriptia, gratierea sau orice alta cauza de stingere sau de micsorare a pedepsei, precum si orice alt incident ivit in cursul executarii.

Constitutie – legea fundamentala a unui stat care reglementeaza organizarea statala, raporturile dintre puterile publice cat si principiile dreptului public al respectivului stat.

Contract – acord de vointa incheiat intre doua sau mai multe persoane pentru a crea o obligatie, a modifica sau a stinge obligatii preexistente.

D

Dauna – (gen.) – Paguba, prejudiciu sau vatamarea provocata unei persoane ca urmare a neindeplinirii unei obligatii contractuale sau legale, a savarsirii unei infractiuni precum si atunci cand cu toate ca nu este urmare a neindeplinirii unei obligatii, legea stabileste expres obligatia de a o repara; paguba materiala, paguba adusa unui drept patrimonial (ex. de proprietate). 2. (asig.) – Paguba, prejudiciu material rezultat in urma producerii evenimentului asigurat.

Daune cominatorii – sume de bani pe care debitorul trebuie sa le plateasca, in temeiul unei hotarari judecatoresti, creditorului pentru intarzierea in executarea obligatiei sale.

Daune interese – despagubiri banesti pe care debitorul trebuie sa le plateasca, in temeiul unei hotarari judecatoresti, creditorului pentru neexecutarea, executarea necorespunzatoare sau cu intarziere a obligatiei contractante.

Daune compensatorii – (dr. civ.) – echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totala sau partiala a obligatiilor.

De facto – expresie latina pentru a indica o situatie de fapt

De iure – expresie latina ce desemneaza o existenta consacrata de un act normativ.

Debit – suma datorata de o persoana alteia,datorie

Debitor – persoana ce datoreaza; subiectul pasiv al obligatiei.

Debitor de regres – persoana care garanteaza in baza unei cambii indeplinirea prestatiei la care este tinut trasul ca debitor cambial principal.

Decadere – 1.Pierderea dreptului de a introduce o actiune sau de a indeplini un act de procedura prin neexecutarea lui in termenul prevazut de lege. 2.Pierderea unor drepturi de catre o persoana in urma unei condamnari penale, a savarsirii unor fapte potrivnice legii sau ca o consecinta a neglijentei de a exercita anumite drepturi in termen legal.

Decizie – 1. Rezultatul unei deliberari individuale sau colective. 2. Hotararea luata de un organ de stat, administrativ sau judecatoresc.

Decizie executorie – decizie judecatoreasca ce cuprinde un ordin de constrangere in vederea unei executii silite

Declarare judecatoreasca – hotarare luata de o instanta judecatoreasca.

Declarare judecatoreasca a disparitiei – hotarare prin care o persoana este declarata disparuta daca a trecut un anumit termen de la data ultimelor stiri ce atestau existenta acesteia.

Declararea judecatoreasca a mortii – hotarare prin care o persoana disparuta poate fi declarata decedata, cu toate consecintele ce decurg din acest fapt.

Declaratie – Afirmatie privind existenta unei stari de drept sau de fapt , depozitie a unui martor; relatare scrisa facuta de o persoana in fata unui oragan al administratiei de stat.

Declinare de competenta – decizie prin care un organ penal sau jurisdictional se declara incompetent de a cerceta sau judeca o pricina, trimitand spre solutionare organului competent.

Delapidare – infractiune ce consta in insusirea, folosirea sau traficarea de valori de catre o persoana in propriul sau interes ori a unui tert, folosind atributiile sale oficiale.

Delegare – 1.Imputernicire sau atribuire de competenta unei persoane fizice sau juridice. 2.Dispozitie data de un organ penal sau instanta judiciara unui organ sau unei instante inferioare de a indeplini unele acte judiciare.

Delegatie – 1.Act prin care o autoritate administrativa insarcineaza o alta autoritate de a-i exercita unele din competentele ce-i revin. 2. Operatie prin care o persoana denumita “delegant” insarcineaza o alta persoana numita delegat sa execute o prestatie in favoarea altei persoane numite “delegatar”.

Deliberare – (proc. civ.) – este operatiunea prin care completul de judecata apreciaza asupra solutiei pe care urmeaza sa o pronunte in cauza supusa judecatii, deliberare ce are loc dupa incheierea dezbaterilor. La deliberare iau parte numai membrii completului de judecata in fata caruia s-au desfasurat dezbaterile, trebuind solutionate toate problemele care fac obiectul procesului penal. Deliberarile au loc in camera de consiliu, asupra chestiunilor de fapt si asupra celor de drept, asupra existentei faptei si vinovatiei faptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, masurilor educative sau de siguranta, daca este cazul, asupra repararii pagubei produse prin infractiune si asupra altor probleme. Membrii completului de judecata au obligatia sa-si expuna parerea asupra fiecarei chestiuni, presedintele avand ultimul cuvant. In cazul in care unanimitatea nu este intrunita, hotararile se iau cu majoritate.

Demisie – desfacere a unui contract de munca sau renuntarea la o sarcina, din initiativa persoanei incadrate in munca sau careia ii revenea respectiva sarcina.

Denunt – incunostiintarea pe care o persoana fizica sau juridica o adreseaza unui organ de urmarire penala, referitoare la savarsirea unei infractiuni.

Depozit – (dr. civ.) – contract prin care o persoana (deponent), incredinteaza un lucru altei persoane (depozitar), care se obliga sa-l pastreze pe o perioada determinata sau nedeterminata si sa-l restituie la cerere.

Despagubire – 1. (dr. civ.) – reprezinta suma de bani stabilita prin hotarare judecatoreasca, pe care debitorul unei obligatii contractuale neexecutate sau a unei fapte ilicite prejudiciabile, este obligat sa o plateasca creditorului sau victimei prejudiciului, in scopul repararii pagubelor produse. 2. (asig.) – Suma datorata de asigurator, asiguratului sau dupa caz beneficiarului in cazul procedurii evenimentului.

Devalmasie – (dr. civ.) – drept de proprietate pe care doua sau mai multe persoane numite devalmasi il au asupra aceluiasi bun nedivizat intre ele in cote parti.

Dezmembraminte – separarea a drepturilor reale distincte (posesia, folosinta si dispozitia). Tipurile de dezmembraminte: 1. Dreptul de uzufruct – “uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, intocmai ca insusi proprietarul lor, insa cu indatorirea de a le conserva substanta” (art. 517 C.Civ.), adica dreptul de a utiliza bunul si de a-i culege fructele avand obligatia de a conserva substanta bunului dat in uzufruct si de a-l restitui la incetarea uzufructului. 2. Dreptul de uz si dreptul de abitatie – folosinta lucrului si culegerea fructelelor numai pentru nevoile personale, drepturi cu caracter strict personal, neputand fi cedate sau inchiriate; in mod exceptional dreptul de abitatie permite inchirierea imobilului catre o terta persoana. 3. Dreptul de servitute – “o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea unui imobil avand alt stapan (proprietar)” (art. 576 C. Civ.). 4. Dreptul de superficie – drept real rezultat din dreptul de proprietate pe care il are o persoana, denumita superficiar, asupra constructiilor, plantatiilor sau a altor lucrari care se afla pe o suprafata de teren care apartine unei alte persoane, teren asupra caruia superficiarul capata un drept de folosinta.

Discernamant – aptitudinea unei persoane de a intelege natura si urmarile faptelor pee care le savarseste.

Disjungere – hotararea judiciara prin care se dispune judecarea separata a unor probleme diferite, intrunite intr-o actiune unica.

Dividend – cota parte din beneficiul realizat de o societate si atribuit fiecarui asociat proportional cu drepturile acestuia.

Divizare – (com.) – impartirea intreg patrimoniului unei societati care isi inceteaza existenta, intre doua sau mai multe societati existente sau care iau astfel fiinta.

Dobanda – venit adus de un capital datorat sau imprumutat.

Dol – manopere folosite de o persoana pentru a determina pe o alta cu scopul de a incheia un act juridic sau a o determina sa consimta la conditii contractuale mai oneroase.

Domiciliu – (dr. civ.) – reprezinta locuinta statornica sau cea principala a persoanei fizice, trecuta si in cartea de identitate a persoanei, asa cum este luata in evidenta organelor administrative ale statului.

Donatar – partea contractuala careia i se face donatia.

Donator- partea contractuala ce face donatia.

Donatie- contract solemn prin care o persoana numita “donator” se obliga sa transmita cu titlu gratuit si in mod irevocabil unei alte persoane numite “donatar” un anumit bun.

Donatie cu cauza de moarte – mod de a dispune cu titlu gratuit prin care donatorul poate sa-si revoce donatia al carei beneficiu este subordonat supravietuirii donatarului.

Donatie cu sarcini – donatie facuta sub conditia ca donatarul sa indeplineasca o obligatie, numita sarcina, fie in interesul lui insusi, fie al donatorului, fie al unei terte persoane.

Donatie remuneratorie – facuta pentru a gratifica pe donator pentru un serviciu prestat.

Drept – totalitatea regulilor generale de conduita ce reglementeaza raporturile sociala, dintr-o societate, sanctionate prin forta de constrangere a statului.

Drept administrativ- totalitatea normelor juridice care reglementeaza organizarea si functionarea organelor administratiei de stat, precum si raporturile acestora cu organele de stat si cetateni.

Drept civil – totalitatea normelor juridice care reglementeaza , pe baza raporturilor patrimoniale precum si raporturile personale nepatrimoniale prevazute de legea civila.

Drept comercial – ramura a dreptului privat ce reglementeaza raporturile intre particulari privind actele de comert.

Drept constitutional – totalitatea normelor juridice care reglementeaza principiile fundamentale referitoare la structura sociala si oranduirea de stat.

Drept cutumiar – totalitatea regulilor juridice nescrise formate in practica vietii sociale si transmise, din generatie in generatie, prin traditie.

Drept absolut – drept subiectiv, opozabil oricarei persoane (erga omnes)

Drept de autor – drept exclusiv de exploatare pecuniara si morala ce apartine unei persoane privind creatiile sale in domeniul artelor, stiintelor si literelor, in temeiul caruia poate interzice orice reproducere sau alterare a acestor creatii.

Drept de creanta – dreptul creditorului unei obligatii de a pretinde debitorului indeplinirea obligatiei corelative de a da, a face sau nu face ceva.

Drept de dispozitie – unul din atributele dreptului de proprietate ce consta in dreptul proprietarului de a instraina lucrul, de a constitui asupra acestuia drepturi reale.

Drept de folosinta – atribut al dreptului de proprietate ce consta in dreptul proprietarului de a folosi si de a culege fructele si veniturile bunului ce formeaza obiectul dreptului de proprietate.

Drept de ipoteca – (dr. civ.) – reprezinta un drept real imobiliar care are menirea sa garanteze o creanta si care confera creditorului ipotecar posibilitatea ca, la nevoie, sa isi satisfaca dreptul de creanta valorificand bunul ce formeaza obiectul ipotecii. Ipoteca mai confera titularului si dreptul de preferinta, adica creditorul ipotecar aflat in concurs cu alti creditori isi va satisface cu prioritate creanta sa, in raport cu ceilalti creditori. Asadar ipoteca are ca obiect bunuri imobile, care raman in patrimoniul debitorului.

Drept de mostenire – totalitatea normelor care reglementeaza devolutia patrimoniului unei persoane decedate.

Drept de urmarire – atribut al dreptului real ce ingaduie titularului acestui drept de a-l urmari in mainile oricarei persoane s-ar gasi.

Drept de preemtiune – dreptul de care se bucura o persoana de a fi preferata la cumpararea unui bun oricarei alte persoane.

Drept de servitute – (dr. civ.) – reprezinta o sarcina impusa asupra unui fond (teren) pentru utilitatea unui alt fond invecinat care apartine unui alt proprietar. Este un drept real principal derivat, perpetuu si indivizibil, constituit asupra unui imobil, numit fond aservit sau dominat, pentru uzul si utilitatea altui imobil, numit fond dominant, imobile care apartin unor proprietari diferiti. Exemplificand se poate spune ca dreptul proprietarului unui teren infundat de a trece peste terenurile invecinate pentru a ajunge la o cale publica reprezinta o servitute (de trecere).

Drept international privat – totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale ce au un element de extraneitate.

Drept international public – ramura a dreptului ce se ocupa cu raporturile dintre state sau dintre acestea si diverse organizatii internationale.

Drept natural – reguli de drept bazate pe morala si dreptate care stau sau trebuie sa stea la temelia oricarui sistem de drept.

Drept penal – totalitatea normelor juridice care stabilesc masurile sanctionatoare si eduative ce urmeaza a fi luate fata de cei care au savarsit fapte inscrise in legile penale.

Drept real – drept pe care o persoana poate sa-l exercite impotriva oricarui tert in cazul in care acesta il stanjeneste sau ii neaga stapanirea unui bun determinat.

Drept subiectiv – prerogativa ce apartine unei persoane ce-i permite sa ceara alteia o prestatie, o abtinere sau respectarea unei situatii.

Drept subiectiv absolut – (dr. civ.) – acel drept in virtutea caruia titularul sau poate avea o anumita conduita, fara a face apel la altcineva pentru a si-l realiza.

Drept subiectiv relativ – acel drept in virtutea caruia titularul poate pretinde subiectului pasiv o conduita determinata, fara care dreptul nu se poate realiza