Procedura specială a acordului de recunoaştere a vinovăţiei este nouă in NCPP şi presupune o schimbare radicală a procesului penal român, fiind reglementată cu scopul reducerii duratei de judecare a cauzei, al simplificării activităţii din cadrul urmăririi penale şi al reducerii costurilor pentru părţile din proces şi pentru statul român.

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei reprezintă o înţelegere prin care inculpatul îşi recunoaşte vinovăţia şi acceptă aplicarea unei sancţiuni penale, iar procurorul este de acord cu aplicarea unei pedepse într-un fel, cuantum şi formă de executare acceptabile pentru inculpat.

Se poate considera că acordul de recunoaştere a vinovăţiei se încheie între inculpat şi procurorul de caz [art. 478 alin. (1) NCPP], în condiţiile în care limitele încheierii acordului se stabilesc a priori de către procurorul ierarhic superior [art. 478 alin. (2) NCPP], iar efectele acordului de recunoaştere a vinovăţiei trebuie avizate, a posteriori, de către procurorul ierarhic superior [art. 478 alin. (4) NCPP

În cazul în care procurorul ierarhic superior nu avizează efectele acordului de recunoaştere a vinovăţiei, sau instanţa respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei [art. 485 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) NCPP], ce se întâmplă cu înscrisul în care a fost consemnat acordul de recunoaştere a vinovăţiei? Va fi ataşat dosarului cauzei? Va putea fi utilizat în favoarea sau în defavoarea inculpatului?

Procedura contestaţiei privind durata rezonabilă a procesului penal este nouă în NCPP şi a fost reglementată ca o procedură specială, de sine-stătătoare, îndreptată împotriva încălcării dreptului la soluţionarea procesului într-un termen rezonabil. România a fost sancţionată în mod repetat de CEDO pentru depăşirea termenelor rezonabile de soluţionare a cauzelor, astfel că s-a impus adoptarea unui mijloc legal de acţionare pentru preîntâmpinarea depăşirii termenelor rezonabile de soluţionare a cauzelor.

Raportat la durata de un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale, de un an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecăţii în prima instanţă şi de 6 luni de la sesizarea instanţei cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare, se poate aprecia ca sub aceste durate de timp orice activitate de urmărire penală sau de judecată este efectuată în termen rezonabil?

În cazul retragerii contestației, care este rațiunea pentru care nu s-a acordat posibilitatea reiterării contestaţiei, în cadrul aceleiaşi faze procesuale în care a fost retrasă, pentru motive survenite ulterior datei retragerii contestatiei [art. 4881 alin. (4) NCPP?

Care este eficiența acestei instituții juridice, în condițiile în care nu se prevede nicio sancțiune pentru nerespectarea de către procuror a termenului de rezolvare a cauzei sau de către instanța de judecată a termenului de soluționare a cauzei, stabilit prin încheierea de admitere a contestației privind durata procesului penal?

Inculpatul, potrivit noului cod de procedura penala, poate incheia cu procurorul un acord de recunoastere a vinovatiei, totusi, aceasta recunoastere va fi supusa unui aviz din partea procurorului ierarhic superior celui cu care s-a incheiat acordul.

Initiativa acestui acord o are inculpatul in primul rand, dar si procurorul care ii poate sugera aceasta alternativa explicandu-i avantajele in cazul in care acesta si-ar recunoaste vinovatia.

In situatia in care exista mai multi inculpati acordul se incheie separat cu fiecare pentru a nu fi adusa atingere in niciun fel prezumtiei de nevinovatie.

Minorii nu pot incheia astfel de acorduri.

Pentru ca acordul de recunoastere sa fie valid, trebuie ca inculpatul sa isi recunoasca nu doar vinovatia, ci sa accepte si incadrarea juridica a faptei, felul si cunatumul pedepsei precum si forma de executare a acesteia.

Recunoasterea se poate face oricand in cursul urmarii penale si dupa punerea in miscare a actiunii penale.

Conditii:

-sa vizeze infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa amenzii (indiferent de cuantum) sau pedeapsa inchisorii de cel mult 7 ani.

-cand din probele administrate rezulta suficiente date legate de existenta faptei

-inculpatul sa fie asistat juridic

-acordul sa fie incheiat in forma scrisa

Daca se incheie acest acord, procurorul nu va mai intocmi rechizitoriul. Sesizarea instantei se va face separat pentru acei inculpati care nu au recunoascut.

Ce trebuie sa cuprinda acordul:

·        Data si locul incheierii

·        Numele, prenumele si calitatea celor intre care se incheie

·        Date cu privire la persoana inculpata

·        Descrierea faptei

·        Incadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevazuta de lege

·        Probele si mijloacele de proba

·        Declaratia expresa de recunoastere a faptei si acceptare a incadrarii

·        Felul, cunatumul pedepsei, forma de executare si solutia de renuntare la aplicarea pedepsei ori de amanare

·        Semnaturi (procuror, inculpat, avocat)

(daca vreuna dintre aceste conditii lipseste, instanta va dispune indreptarea omisiunilor in cel mult 5 zile sesizand parchetului ce a emis)

Dupa incheierea acordului, procurorul va sesiza instanta (este vorba despre acea instanta care ar avea competenta sa solutioneze cauza in fond) si ii va trimite acordul impreuna cu dosarul de urmarire penala.

            Instanta poate admite acordul sau il poate respinge. Impotriva acestei sentinte se pote face apel in 10 zile de la comunicare.

Majoritatea celor ce ne-au contactat in ultima perioada au avut intrebari legate de posibilitatea recalcularii pedepselor in vederea reducerii, ori in speranta obtinerii unei liberari conditionate. Mass-media a furnizat inca de la intrarea in vigoare a codului penal si a celui de procedura penala o stare de panica, sugerand in nenumarate randuri ca noile coduri sunt mai blande si ca foarte multi infractori vor beneficia de liberari ori schimbari ale pedepselor in virtutea legii mai favorabile. Altfel spus, daca pana acum oamenii nu prea cunoasteau „legea penala mai favorabila”, acum, din ce in ce mai multi romani au cate o nelamurire in acest sens.

            In speranta ca vom oferi un raspuns cat mai cuprinzator si usor de inteles, vom incerca sa explicam cum functioneaza aplicarea legii mai favorabile in cazul unora dintre cele mai intalnite infractiuni in societatea romaneasca impotriva patrimoniului, mai precis: furtul si furtul calificat.           

            In vechea reglementare, furtul reprezenta luarea unui bun mobil din posesia ori detentia unei alte persoane, fara consimtamantul acesteia, in scopul insusirii pe nedrept. In cazul vehiculelor, tot furt era si luarea acestuia in scopul de a-l folosi, nu de a si-l insusi (furt de folosinta). Pedeapsa pentru furtul simplu era stabilita de legiuitor intre 1-12 ani inchisoare.

            Furtul calificat reprezenta in mare parte o forma mai grava a furtului simplu, incriminat separat. In functie de circumstante, fapta putea fi incadrata la furt calificat si tot in functie de acestea se stabileau limitele de pedeapsa dupa cum urmeaza:

·        intre 3 si 15 ani inchisoare daca furtul:

- s-a savarsit de 2 sau mai multe persoane impreuna

- s-a savarsit de catre o persoana ce are o arma sau substanta narcotica asupra sa (pe care nu a prezentat-o victimei si nici nu a folosit-o, caci altfel fapta devine talharie)

- s-a savarsit de catre o persoana machiata, deghizata ori travestita

- s-a savarsit asupra unei persoane aflate in imposibilitatea de a se apara ori de a-si exprima vointa

- s-a savarsit intr-un loc public

- s-a savarsit intr-un mijloc de transport in comun

- s-a savarsit noaptea

- s-a savarsit in timpul unei calamitati

- s-a savarsit prin efractie, escaladare ori prin folosirea unei chei mincinoase sau adevarate

- a avut ca obiect bunuri din patrimoniul cultural ori arheologic

- a avut ca obiect un act ce dovedeste starea civila a unei persoane (de exemplu furtul unui certificat de casatorie) sau de care o persoana se folosea pentru a se legitima ori identifica

·        intre 4 si 18 ani inchisoare daca furtul:

- a avut ca obiect: titei, benzina, alte produse petroliere; componente ale sistemului de irigatii, retele electrice, sisteme de semnalizare sau de alertare in cazuri de urgenta publica; cabluri de comunicatii, mijloace de transport naval, aerian, rutiere etc.

·        intre 10 si 20 de ani inchisoare + interzicerea unor drepturi daca furtul:

- a avut consecinte deosebit de grave

      Daca se retin circumstante sanctionate diferit, limitele de pedeapsa se stabilesc in functie de cea mai grava dintre ele.

      In actuala reglementare, furtul are aceeasi definitie, dar pedeapsa este acum de la 6 luni la 3 ani inchisoare sau amenda. Observam deci, nu doar reducerea limitelor de pedeapsa cu mult fata de vechea reglementare, dar si posibilitatea aplicarii doar unei amenzi. Furtul in scop de folosinta, asimilat in vechea reglementare furtului simplu, este acum o infractiune distincta si se pedepseste cu limitele prevazute la furtul simplu sau cele prevazute la furtul calificat.

      Furtul calificat se pedepseste tot diferit, in functie de circumstante, dupa cum urmeaza:

·        intre 1 si 5 ani inchisoare daca furtul:

- s-a savarsit intr-un mijloc de transport in comun

- s-a savarsit noaptea

- s-a savarsit de catre o persoana machiata, deghizata ori travestita

- s-a savarsit prin efractie, escaladare ori printr-o cheie mincinoasa sau adevarata

- s-a savarsit prin scoaterea din functiune a sistemului de alarma sau supraveghere

·        intre 2 si 7 ani inchisoare daca furtul:

- a avut ca obiect bunuri din patrimoniul cultural

- s-a savarsit prin violare de domiciliu sau sediu profesional

- s-a savarsit de catre o persoana ce avea asupra sa o arma

·        intre 3 si 10 ani inchisoare daca furtul:

- a avut ca obiect: titei, benzina, alte produse petroliere; componente ale sistemului de irigatii, retele electrice, sisteme de semnalizare sau de alertare in cazuri de urgenta publica; cabluri de comunicatii, mijloc de transport naval, aerian, rutier etc.

Care sunt asadar noutatile in ceea ce priveste furtul simplu sau calificat?

      In primul rand, posibilitatea de a sanctiona cu amenda furtul simplu. In al doilea rand, limitele de pedeapsa sunt mult mai mici decat in vechea reglementare. In al treilea rand, unele circumstante au fost scoase, ceea ce presupune ca un furt savarsit intr-una din acele imprejurari ce acum nu mai exista, este dezincriminat ca furt calificat, putandu-se retine doar furtul simplu. De asemenea, nu mai este prevazut nici furtul cu consecinte deosebit de grave, fiind asimilat in functie de furtul calificat, cu limitele de pedeapsa normale.

Cum se aplica legea mai favorabila?

      Actuala legislatie nu mai prevede posibilitatea aplicarii facultative a legii mai favorabile, ci doar cea obligatorie. Pentru a nu insista la nivel teoretic, va oferim un exemplu.

      Daca o persoana a fost condamnata definitiv la 6 ani inchisoare pe legea veche pentru furt calificat (pentru comiterea faptei pe timpul noptii), pedeapsa se va reduce in mod obligatoriu la 5 ani inchisoare, deoarece acesta este maximul pe care legea noua il prevede pentru acea fapta. Daca ar fi fost condamnat la 4 ani, nu la 6, atunci pedeapsa nu se recalculeaza si nici nu se reduce, caci judecatorul nu mai are libertatea de apreciere in aplicarea legii penale mai favorabile in mod facultativ.

      Liberarea conditionata se cere potrivit actualului cod de procedura penala, in functie de pedeapsa la care persoana a fost condamnata. Daca pedeapsa nu depaseste 10 ani, trebuie sa fi executat cel putin 2/3. Daca pedeapsa aplicata e mai mare de 10 ani, va putea cere liberarea dupa executarea a cel putin ¾.

Avocat Bogdan Dobrescu, Casa de Avocatura Dobrescu

C.A Dobrescu isi doreste sa vina in sprijinul oricaror persoane ce se confrunta cu probleme de natura juridica, oferind consultanta gratuita prin analizarea intrebarilor juridice si furnizarea intr-un termen cat mai scurt a unor raspunsuri orientative in diferitele situatii juridice indicate.

            In acest sens, C.A Dobrescu a pus la dispozitia justitiabililor un site (www.raspunsurijuridice.ro) ce contine adrese de e-mail si numere de telefon unde acestia pot contacta juristi, in vederea obtinerii unor astfel de raspunsuri gratuite.          Intrebarile variaza si trec dintr-un domeniu in altul (penal, civil, comercial, administrativ, etc.) dar in ultima perioada, din cauza intrarii in vigoare a noilor coduri din materia penala, majoritatea justitiabililor solicita sprijin in interpretarea si intelegerea noilor texte.

Atunci cand procurorul constata dupa ce examineaza cererea, ca nu s-au strans probele neceare va dispune la propunerea organului de urmarire penala sau din oficiu, clasarea ori renuntarea, prin ordonanata.

Renuntarea se dispune atunci cand nu exista interes public in urmarirea penala a inculpatului.

Clasarea se dispune atunci cand:

·        nu sunt intrunite conditiile de fond si de forma esentiale sesizarii si deci nu se poate incepe urmarirea penala

·        exista vreunul din impedimentele prevazute la art 16 NCPP, ce nu permit punerea in miscare a urmaririi penale, caci, desi urmarirea penala se poate realiza si fara inculpat, desfasurandu-se impotriva unui simplu suspect, ea trebuie sa se finalizeze cel tarziu la momentul trimiterii in judecata cu o actiune penala pusa in miscare, deoarece in fata instantei nu poate ajunge un suspect, ci doar un inculpat. Prin urmare, urmarirea penala ar fi lipsita de scop.

Clasarea se dispune de catre procuror (organul de cercetare fiind ablitat sa ii trimita acestuia doar o propunere de clasare) prin ordonanta. Aceasta ordonananta va trebui sa cuprinda:

v     parchetul si data emiterii

v     numele, prenumele si calitatea celui ce  a intocmit-o

v     fapta urmarita, incadrarea acesteia precum si date legate de suspect/inculpat

v     masuri de siguranta cu caracter medical ori asiguratorii, precum si masurile preventive

v     semnatura celui ce a intocmit-o

v     ridicarea ori mentinerea masurilor asiguratorii dispuse (ele vor inceta de drept daca in maxim 30 de zile persoana vatamata nu se indreapta catre o instanta civila)

v     restituirea cautiunii ori a bunurilor ridicate

v     sesizarea judecatorului de camera preliminara cu propunerea de luare a unor masuri de siguranta a confiscarii speciale precum si desfiintarea totala ori partiala a unui inscris

v     sesizarea instantei competente in cazul internarii medicale, daca este legata de probleme mintale

v     cheltuielile judiciare

Daca in cursul urmarii penale s-au luat masuri de siguranta se va face deci mentiuni despre acest lucru. Se vor face de asemenea mentiuni si cu privire la incetarea de drept a masurilor preventive dispuse.

Motivele de fapt si de drept vor fi mentionate doar daca procurorul nu si-a insusit argumentele din propunerea de clasare a organului de cercetare, caz in care va comunica si acea propunere. La fel se va proceda si in cazul in care suspectului nu i s-au comunicat drepturile, calitatea ori incadrarea faptei pentru care era suspectat.

Se va intocmi o singura ordonanta chiar daca lucrarile privesc mai multe persoane ori mai multe fapt desi procurorul a dat solutii diferite (adica pentru unele fapte a dispus renuntarea iar pentru altele clasarea)

Plangerea prealabila este o conditie pentru punerea in miscare a actiunii penale in cazul anumitor infractiuni, prevazuta expres.

            Se adreseaza procurorului sau organelor de cercetare penala si se face doar de persoana vatamata nu alte persoane.  Desigur, se va putea introduce si de mandatarul acesteia cu procura speciala ce se va atasa la dosar.

Plangerea prealabila cuprinde:

-nume, prenume, CNP, calitate, domiciliul petitionarului (daca petitionarul este o persoana juridica: sediu, denumire, CUI, CIF, cont bancar, nr. de inregistrare in registrul persoanelor juridice+ reprezentantul legal al persoanei juridice)

-descrierea faptei

-indicarea faptuitorului daca acesta este cunoscut de petitionar

-indicarea mijloacelor de proba daca acestea sunt cunoscute

Plangerea prealabila se poate formula in scris, iar ea poate fi semnata de mandatar sau persoana vatamanta, deci nu este obligatorie semnatura ambilor. Se poate formula si oral, caz in care se va consemna intr-un proces-verbal.

Pentru persoana lipsita de capacitate de exercitiu, plangerea se formuleaza de catre reprezentatul legal al acestuia, iar daca are capacitate de exercitiu, dar este restransa, persoana vatamata o va putea face personal dar cu incuviintarea reprezentantului.

Plangerea prealabila nu poate fi introdusa de un sot pentru celalalt sot si nici de catre copilul major pentru parinti.

            NCPP a prelungit termenul in care plangerea prealabila poate fi introdusa de la 2 luni la 3 luni. In plus, un alt aspect de noutate il reprezinta momentul de la care acest termen curge. In vechea reglementare, termenul curgea de la data cand persoana  vatamata a cunoscut faptuitoul, in noul cod, acest termen curge de la data cand persoana vatamta a cunoscut savarsirea faptei.

            In acele situatii in car plangerea prealabila se introduce de reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exercitiu, termenul de 3 luni curge de la data cand acest reprezentant a cunoscut savarsirea faptei. Daca faptuitoru este chiar reprezentantul, termenul va curge de la data numirii unui nou reprezentant.

            In cazul infractiunilor flagrante, organul de cercetare penala este obligat sa constate savarsirea faptei. Dupa aceasta constatare va chema persoana vatamata si o va intreba daca doreste sa faca plangere prealabila. Daca raspunsul este negativ, va inmana actele incheite impreuna cu o propunere de clasare catre procuror. Daca raspunsul este afirmativ se va incepe urmarirea penala.

            Daca plangerea prealabila a fost indreptata gresit, ea va fi totusi considerata valabila daca a fost introdusa in acel termen de 3 luni. Aceasta se va trimite la organul competent sa o primeasca pe cale aministrativa.

            Daca plangerea prealabila nu este formulata in termenul de 3 luni, se va constata tardivitatea si decaderea din dreptul de a trage faptuitorul la rasundere. Toate actele incheiate precum si propunerea de clasare se vor trimite catre procuror.

            In situatia in care s-au efectuat acte de urmarire penala si ulterior se descopera ca este necesara o plangere prealabila, persoana vatamata va fi chemata pentru a fi intrebata daca doreste sa faca plangere prealabila. Cercetarile  vor continua daca aceasta face plangere prealabila, insa daca refuza, organul de cercetare va comunica toate actele impreuna cu o propunere de clasare catre procuror. 

Potrivit noului cod de procedura penala, calitatea de „invinuit” din vechea reglementare a fost inlocuita cu cea de „suspect”

            Suspectul reprezinta acea persoana, fizica sau juridica, cu privire la care, din datele si probele existente in cauza rezulta banuiala rezonabila  ca aceasta ar fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala.

 

            Drepturile suspectului sunt practic drepturile inculpatului despre care vorbeste art. 83 din NCPP. Acestea ii sunt aduse la cunostinta suspectului dupa prezentarea calitatii sale de suspect. Prezentarea se face inainte de prima audiere, caz in care persoana este incunostintata despre:

-calitatea de suspect

-incadrarea faptei pentru care este suspectat

-drepturile procesuale

            In vederea demonstrarii indeplinirii acestor obligatii, organele de urmarire penala inheie un proces-verbal ce atesta faptul ca suspectului i s-au prezentat toate aceste aspecte.

 

            Drepturile procesuale ale suspectului sunt urmatoarele:

 

  • dreptul de a nu da nicio declaratie pe parcursul procesului penal si i se va atrage atentia ca daca refuza sa dea declaratii nu va suferi nicio consecinta defavorabila. In situati in care chiar si asa, accepta sa dea declaratii, ele vor putea fi folosite impotriva sa

  • dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat si incadrarea juridica a acesteia

  • dreptul de a avea un avocat ales iar daca nu isi desemneaza unul desi in cazul respectiv asistenta juridica este obligatorie, are dreptul de a primi un avocat din oficiu.

  • dreptul de a propune administrarea de probe in conditiile prevazute de lege, de a ridica exceptii si de a pune concluzii

  • dreptul de a formua orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale si civile a cauzei

  • dreptul de a beneficia in mod gratuit de un interpret atunci cand nu intelege, nu se exprima bine sau nu poate comunica in limba romana

  • dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege

  • dreptul de a fi informat cu privire la  drepturile sale

  • alte drepturi prevazute de lege

 

Obligatiile suspectului sunt urmatoarele:

 

·        de a se prezenta la chemarile organelor judiciare atragadnui-se atentia ca in cazul in care nu-si indeplineste aceasta obligatie cu rea-credinta, se va emite un mandat de aducere pe numele sau iar in cazul sustragerii poate fi arestat preventiv

·        de a comunica in scris in termen de 3 zile orice schimbare a adresei, in caz contrar toate citatiile ori alte acte comunicate la vechea adresa raman valabile si se considera luate la cunostinta.

 

Intr-o propunere recenta de modificare a Constitutiei, s-a dorit introducerea unui nou drept procesual in favoarea suspectului si a inculpatului si anume „utilizarea probelor nelegal obtinute in procesul penal, doar daca acestea sunt in favoarea suspectului sau inculpatului”.

            Curtea constitutionala a apreciat, credem noi, in mod corect necunstitutionalitatea propunerii pentru ca o proba, in favoarea ori defavoarea suspectului ori inculpatului, obtinuta fara respectarea legii ramane una nelegala si trebuie sa atraga excluderea ei. Excluderea probei functioneaza tot in favoarea suspectului ori inculpatului, care ramane nevinovat pana la proba contrara si in orice caz, functioneaza si principiul conform caruia orice dubiu profita suspectului ori inculpatului, ca atare apare ca fiind si complet inutila aceasta propunere. In plus, s-ar da nastere unei practici nepermise de stabilire a unor intelegeri contrare legii prin care procurorii sa faca rost de probe prin orice mijloc pentru a ajuta suspectii ori inculpatii. 

Art. 913 – Certificarea inregistrarilor

(1) Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea participanţilor sunt redate integral într-un proces-verbal de procuror sau de lucrătorul din cadrul poliţiei judiciare delegat de procuror, în care se menţionează autorizaţia dată pentru efectuarea acestora, numărul ori numerele posturilor telefonice sau alte date de identificare a legăturilor între care s-au purtat convorbirile ori comunicările, numele persoanelor care le-au purtat, dacă sunt cunoscute, data şi ora fiecărei convorbiri ori comunicări în parte şi numărul de ordine al suportului pe care se face imprimarea.

(2) Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală în cauză. Dacă săvârşirea unor infracţiuni are loc prin convorbiri sau comunicări care conţin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispoziţiile art. 97 alin. 3 se aplică în mod corespunzător. Corespondenţele în altă limbă decât cea română sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret.

(3) La procesul-verbal se ataşează, în plic sigilat, o copie a suportului care conţine înregistrarea convorbirii. Suportul original se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, şi va fi pus la dispoziţia instanţei, la solicitarea acesteia. După sesizarea instanţei, copia suportului care conţine înregistrarea convorbirii şi copii de pe procesele-verbale se păstrează la grefa instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziţia exclusivă a judecătorului sau completului învestit cu soluţionarea cauzei.

(4) La prezentarea materialului de urmărire penală, procurorul este obligat să prezinte învinuitului sau inculpatului procesele-verbale în care sunt redate convorbirile înregistrate şi să asigure, la cerere, ascultarea acestora.

(5) Dacă în cauză s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată, procurorul este obligat să înştiinţeze despre aceasta persoana ale cărei convorbiri sau comunicări au fost interceptate şi înregistrate. Suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii, şi se păstrează până la împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru fapta ce a format obiectul cauzei, când se distrug, încheindu-se proces-verbal în acest sens.

(6) După arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate poate fi consultat sau copiat în cazul reluării cercetărilor sau în condiţiile prevăzute în art. 912 alin. 5 şi numai de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, iar în alte cazuri numai cu autorizarea judecătorului.

(7) Dacă în cauză instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, rămasă definitivă, suportul original şi copia acestuia se arhivează odată cu dosarul cauzei la sediul instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidenţialităţii. După arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate poate fi consultat sau copiat numai în condiţiile prevăzute în art. 912 alin. 5, cu încuviinţarea prealabilă a preşedintelui instanţei.

In cadrul procesului penal pot fi folosite orice mijloace de proba care nu sunt interzise prin lege. Conform art.97 constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. NCPP detaliaza modalitatile prin care organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe:

a) proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză;

b) se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă;

c) proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu;

d) proba este imposibil de obţinut;

e) cererea a fost formulată de o persoană neîndreptăţită;

f) administrarea probei este contrară legii.

Articolul 101 reglementeaza principiul loialitatii in mod expres: ”(1) Este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe.

(2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-şi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie obiectul probei. Interdicţia se aplică chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare.

(3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe.”

Excluderea probelor obţinute în mod nelegal este sanctiunea aplicata in mod expres acestora, spre deosebire de sanctiunea nulitatii care se aplica numai actelor procesuale sau procedurale.

Audierea persoanelor

În cursul procesului penal, în condiţiile prevăzute de lege, pot fi audiate următoarele persoane: suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, martorii şi experţii. NCPP aduce o serie de Reguli speciale privind ascultarea enumerate in art.106:

(1) Dacă, în timpul audierii unei persoane, aceasta prezintă semne vizibile de oboseală excesivă sau simptomele unei boli care îi afectează capacitatea fizică ori psihică de a participa la ascultare, organul judiciar dispune întreruperea ascultării şi, dacă este cazul, ia măsuri pentru ca persoana să fie consultată de un medic.

(2) Persoana aflată în detenţie poate fi audiată la locul de deţinere prin videoconferinţă, în cazuri excepţionale şi dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei desfăşurări a procesului ori drepturilor şi intereselor părţilor.

(3) În cazul prevăzut la alin. (2), dacă persoana audiată se află în vreuna dintre situaţiile prevăzute la art. 90, ascultarea nu poate avea loc decât în prezenţa avocatului la locul de deţinere.

Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !

Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro

Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23

https://plus.google.com/u/0/110226105227936026014/posts

Conform vechiului CPP principiile fundamentale ale procesului penal sunt:

  • principiul aflarii adevarului;
  • principiul prezumtiei de nevinovatie;
  • principiul dreptului la aparare;
  • principiul respectarii demnitatii umane.

La aceste principia de baza, conform NCPP s-au adaugat urmatoarele:

  • principiul unui proces echitabil desfasurat intr-un termen rezonabil;
  • principiul separarii functiilor judiciare in procesul penal;
  • principiul obligativitatii actiunii penale care este strans legat de cel al oportunitatii, al dreptului la libertate si siguranta.

In ceea ce priveste procesul echitabil desfasurat intr-un termen rezonabil, regasim acest principiu evidentiat in art.8 “Caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului” NCPP astfel: “Organele judiciare au obligatia de a desfasura urmarirea penala si judecata cu respectarea garantiilor procesuale si a drepturilor partilor si ale subiectilor procesuali, astfel incat sa fie constatate la timp si in mod complet faptele care constituie infractiuni, nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, iar orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii, intr-un termen rezonabil.”

Principiul separarii functiilor judiciare in procesul penal apare in art.3 “Separarea funcţiilor judiciare” din NCPP, care prevede urmatoarele:

”(1) În procesul penal se exercită următoarele funcţii judiciare:

a) funcţia de urmărire penală;

b) funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală;

c) funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată;

d) funcţia de judecată.

(2) Funcţiile judiciare se exercită din oficiu, în afară de cazul când, prin lege, se dispune altfel.

(3) În desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare, cu excepţia celei prevăzute la alin. (1) lit. c), care este compatibilă cu funcţia de judecată.

(4) În exercitarea funcţiei de urmărire penală, procurorul şi organele de cercetare penală strâng probele necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată.

(5) Asupra actelor şi măsurilor din cadrul urmăririi penale, care restrâng drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, dispune judecătorul desemnat cu atribuţii în acest sens, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

(6) Asupra legalităţii actului de trimitere în judecată şi probelor pe care se bazează acesta, precum şi asupra legalităţii soluţiilor de netrimitere în judecată se pronunţă judecătorul de cameră preliminară, în condiţiile legii.

(7) Judecata se realizează de către instanţă, în complete legal constituite.”

Scopul introducerii principiului oportunitatii este acela de a reduce volumul cauzelor penale care in curs de desfasurare. Toate cele 3 principii introduse in NCPP au in vedere reducerea duratei cauzelor penale.

Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !

Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro

Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23

https://plus.google.com/u/0/110226105227936026014/posts


Copyright 2014 - RaspunsuriJuridice.ro | Hosted by