Contract de vanzare-cumparare

Contract de vanzare-cumparare

Efectele contractului de vanzare-cumparare se impart in:

1. legale (transferul dreptului de proprietate de la vanzator la comparator)

2. personale (crearea de obligatii in sarcina partilor)

Desi este un efect legal, codul civil prevede ca vanzatorul are “obligatia” de a transfera proprietatea catre comparator (art 1673 Noul Cod Civil) daca din vointa partilor nu rezulta contrariul.

Transferul dreptului de proprietate

Proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul contractului in mod automat si lege – art 1683 NCC. Momentul acestui transfer poate fi amanat dar el se transfera de drept chiar si asa.

In consecinta, vanzatorul nu ar avea practic o obligatie in acest sens, ci de a “preda bunul vandut”. Dar “predarea’ este o obligatie de a face iar transferul este o obligatie de “a da”.

Transferul se face instantaneu, in totalitate, nefiind posibila transfrarea dreptului de proprietate in rate. “ori esti, ori nu esti proprietar”.

Momentul transferului

Regula prevede ca transferul dreptului de proprietate are loc la momentul incheierii contractului (transferul imediat) chiar daca bunul nu a fost predat ori pretul nu a fost platit. Pentru ca obligatia de predare si cea de a pretului sa se nasca este nevoie de acest transfer. Regula nu este insa una absoluta, prin urmare, asa cum am mai mentionat, partile pot amana momentul transferului.

Pentru o mai buna intelegere vom oferi cateva exemple in care transferul dreptului de proprietate este amanat:

1. in cazul bunurilor viitoare

-proprietatea poate fi transmisa la momentul in care bunurile apar

2. cand vanzatorul nu este proprietarul bunului

-desi este posibila si perfect legala vanzarea bunului altuia, transferul de proprietate nu are loc la momentul in care se incheie conventia ci la momentul in care vanzatorul dobandeste bunul pe care l-a vandut. Proprietatea nu sta in patrimoniul vanzatorului decat o clipa, fiindca imediat ce a dobandit bunul (prin orice cale) proprietatea se transmite cumparatorului.

2. in cazul vanzarii in rate

-cumparatorul devine proprietar la ultima rata

3. in cazul drepturilor reale asupra imobilelor.

-proprietatea se transmite dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate cerute de lege.

Riscul pieirii fortuite a lucrului si riscul contractului

Transmiterea riscurilor este conditionata de predarea efectiva a bunului.

Daca bunul se afla la vanzator, desi proprietatea a fost transferata deja cumparatorului (adica i l-a vandut, dar nu i l-a predat) riscul nu este la cumparator. Riscul va fi suportat de debitorul obligatiei de predare (adica vazatorul). Vanzatorul va pierde dreptul la contraprestatie (plata pretului) iar daca a primit-o, trebuie sa o restituie. Exceptie: cumparatorul este pus in intarziere pentru neplata pretului (vanzatorul avand deci dreptul sa predea bunul atunci cand ii plateste pretul, daca nu s-au inteles altfel). In acest caz, cumparatorul va suporta riscul pierii bunului, vanzatorul avand drept la plata pretului pentru ca bunul nu ar fi trebuit sa se afle la el, ci la cumparator. Singurul motiv pentru care nu i l-a predat a fost acela ca nu i-a fost platit pretul.

Cumparatorul pus in intarziere nu se poate libera dovedind ca bunul pierea chiar daca ii era predat la timp, caci nu este vina vanzatorului ca a trebuit sa tina bunul mai mult timp.

Daca vanzatorul este cel pus in intarziere (adica i-a fost platit pretul si trebuia sa predea bunul dar nu l-a predat ori trebuia sa il predea urmand ca pretul sa ii fie platit ulterior conform intelegerii) nu va putea fi liberat de obligatia de a-l despagubi pe cumparator decat daca dovedeste ca bunul ar fi pierit chiar si in cazul in care el si-ar fi respectat obligatia de a-l preda la timp.

Regula: riscul il suporta proprietarul daca legea ori partile nu au stabilit altfel.