Procedura specială a acordului de recunoaştere a vinovăţiei este nouă in NCPP şi presupune o schimbare radicală a procesului penal român, fiind reglementată cu scopul reducerii duratei de judecare a cauzei, al simplificării activităţii din cadrul urmăririi penale şi al reducerii costurilor pentru părţile din proces şi pentru statul român.
Acordul de recunoaştere a vinovăţiei reprezintă o înţelegere prin care inculpatul îşi recunoaşte vinovăţia şi acceptă aplicarea unei sancţiuni penale, iar procurorul este de acord cu aplicarea unei pedepse într-un fel, cuantum şi formă de executare acceptabile pentru inculpat.
Se poate considera că acordul de recunoaştere a vinovăţiei se încheie între inculpat şi procurorul de caz [art. 478 alin. (1) NCPP], în condiţiile în care limitele încheierii acordului se stabilesc a priori de către procurorul ierarhic superior [art. 478 alin. (2) NCPP], iar efectele acordului de recunoaştere a vinovăţiei trebuie avizate, a posteriori, de către procurorul ierarhic superior [art. 478 alin. (4) NCPP
În cazul în care procurorul ierarhic superior nu avizează efectele acordului de recunoaştere a vinovăţiei, sau instanţa respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei [art. 485 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) NCPP], ce se întâmplă cu înscrisul în care a fost consemnat acordul de recunoaştere a vinovăţiei? Va fi ataşat dosarului cauzei? Va putea fi utilizat în favoarea sau în defavoarea inculpatului?
LEAVE A REPLY