Actele juridice in procesul penal sunt de doua categorii:
1. acte procesuale;
2. acte procedurale.
Distinctia semantica si de continut dintre cele doua categorii de acte juridice este facuta in mod indirect de art. 200 NCPP, care reglementeaza obiectul comisiei rogatorii si prevede faptul ca, prin intermediul comisiei rogatorii pot fi efectuate doar acte procedurale, nu si acte procesuale.
Actele procesuale reprezinta manifestarile de vointa prin care subiectii procesuali dispun cu privire la drepturile lor procesuale. Ele reprezinta acte de dispozitie, cu caracter principal, fiind urmate intotdeauna de acte procedurale.
Actele procesuale pot fi efectuate de catre:
– organele judiciare (de exemplu: luarea masurii arestarii preventive, autorizarea unei perchezitii);
– partile si subiectii procesuali principali (constituirea de parte civila, declararea contestatiei de catre inculpat);
– alti subiecti procesuali (de pilda, declararea apelului de catre expert).
Actele procedurale reprezinta operatiunea juridica prin care se concretizeaza in fapt dispozitia cuprinsa in actul procesual.
Actul procedural presupune intotdeauna o activitate de aduce la indeplinire a dispozitiilor cuprinse in actul procesual.
De regula, actele procedurale sunt efectuate de alti subiecti decat cei care si-au manifestat vointa prin actele procesuale.
Atat actul procesual, cat si cel procedural au nevoie de un suport material, cu rol probator, care consemneaza sau reda manifestarea de vointa, respectiv un act in sens de intrumentum probationis, fiind vorba despre inscrisul judiciar.
Putem defini inscrisul judiciar ca fiind forma materiala in care se exprima actele procesuale sau procedurale, avand rol probator, si care compune dosarele penale.
Daca actul procesual ori procedural este actul continut, inscrisul judiciar este actul de forma.
De regula, inscrisurile in care se exprima actele procesuale sau procedurale au un continut preconstituit, care se circumscrie unor elemente obligatorii, prevazute expres de lege: ordonantele (art. 286 NCPP), incheierile de sedinta (art. 370 NCPP), procesele-verbale (art. 199 NCPP), hotararile prin care se rezolva fondul cauzei (art. 401-404 NCPP).
Procedura penala romana este permisiva in ceea ce piveste forma inscrisurilor judiciare, permitand autorului actului sa il materializeze in modalitatea pe care o prefera, legea acceptannd si posibilitatea unei forme orale, chiar pentru acte de dispozitie importante (de pilda, inceperea urmaririi penale, renuntarea la pretentiile civile, formulata oralde partea civila in fata instantei).