Actul juridic unilateral reprezintă o manifestare de voință a unui singur subiect de drept care produce efecte juridice, adică dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Din alt punct de vedere, actul juridic unilateral este orice manifestare de voință prin care o persoană, acționând singură, determină efecte de drept fie în sarcina sa, fie în profitul său.

            Actele juridice unilaterale se regăsesc frecvent în raporturile în care unul dintre subiecte este subordonat celuilalt, precum dreptul administrativ, dreptul muncii, dreptul fiscal etc.

            Anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, se considera de către majoritatea autorilor, în dreptul civil național că, voința unilaterala, nu are valoare de act juridic, decât în cazurile expres prevăzute de legea civilă. (Exemple: legatul cuprins într-un testament, acceptarea și renunțarea la o succesiune, confirmarea unui act lovit de nulitate relativă, revocarea unui contract de mandat, societate, locațiune, donație între soți, declararea rezoluțiunii întemeiată pe un pact comisoriu, ratificarea gestiunii de afaceri, actul juridic unilateral de înființare de către un asociat unic al unei societăți comerciale cu răspundere limitată, înființarea unei fundații sau asociații etc.).

            Actele juridice unilaterale au: efecte abdicative(în toate cazurile de renunțare), extinctive (care duc la încetarea unui raport juridic, cum se întâmplă în cazul revocării unui contract), efecte declarative (ratificarea gestiunii de afaceri, recunoașterea unui copil din afara căsătoriei). Singurul act juridic translativ era considerat legatul.

            Conform art. 1324 C. Civ. “Este unilateral actul juridic civil care presupune manifestarea de voință a autorului său”. În esență, actul juridic unilateral este acea manifestare de voință care generează efecte juridice, deși nu a fost acceptat de o altă persoană.

            Actul unilateral se deosebește de contractual unilateral. În primul rând, contractual unilateral este rezultatul întâlnirii a două voințe juridice și prin care se creează obligații doar în sarcina uneia dintre părți – important este faptul că un asemenea contract se bazează pe un accord. În cazul actului unilateral, nu există un accord, ci o manifestare de voință unilaterală.

            Clasificarea legală a actelor juridice unilaterale este următoarea : Acte unilaterale supuse comunicării (Actul unilateral este supus comunicării atnci când constituie, modifică sau stinge un drept al destinatarului și ori de câte ori informarea destinatarului este necesară potrivit naturii actului) și acte unilaterale nesupuse comunicării (toate acele acte prin care nu se constituie, modifică sau stinge un drept al destinatarului și în care natura actului nu presupune necesitatea comunicării sale).

Regimul juridic al actelor juridice unilaterale: Conform art. 1325 C.civ  „Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispozițiile legale privitoare la contracte se aplică în mod corespunzător și actelor unilaterale.” Prin urmare, se aplică și acestora toate prevederile legale privitoare la condițiile consimțământului, capacității, obiectului și cauzei contractului, precum și, atunci când este cazul, al formei contractului.

            Angajamentul unilateral, sau promisiunea unilaterală este un act unilateral care dă naștere prin el unui raport juridic obligațional – leagă două persoane ca urmare a declarației de voință a unei singure persoane –emitentul actului.

            Un caz-model de act juridic unilateral este promisiunea publică de recompensă, ce constă în oferta adresată de către emitent publicului ca, în schimbul unei prestații determinate, să plătească o recompensă.