Administrarea probelor reprezinta activitatea prin care sunt stranse sau aduse in fata organului judiciar probele pertinente, concludente si utile pentru stabilirea faptelor si imprejurarilor a caror existenta sau inexistenta trebuie constatata in vederea aflarii adevarului in cauza.
Pertinenta reprezinta acea caracteristica a unei probe de a servi la dovedirea unor fapte si imprejurari privind cauza aflata in faza de urmarire penala sau judecata, concludenta este acea insusire a unei probe pertiente de a contribui la aflarea adevarului intr-o cauza penala, iar utilitatea presupune ca administrarea ei este necesara pentru solutionarea cauzei. Aprecierea pertinentei, concludentei si a utilitatii probei se realizeaza la momentul incuviintarii acesteia de catre organul de urmarire penala ori de instanta de judecata.
Sarcina probei reprezinta obligatia ce revine participantului in procesul penal de a dovedi faptele sau imprejurarile ce constituie obiectul probatiunii. Propunerea de probe este un drept al partilor in proces penal. Organele de urmarire penala si instant au obligatia de a dispune din oficiu administrarea probelor necesare pentru aflarea adevarului cu privire la toate imprejurarile cauzei, in cazul in care partile nu au formulat cereri de probatiune.
Organele de urmarire penala au obligatia de a administra probele necesare pentru dovedirea existentei faptei, a elementelor constitutive ale infractiunii, sub aspect subiectiv si obiectiv, precum si a lipsei vreunui impediment la punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale.Daca organele de cercetare penala nu au administrat probele necesare lamuririi cauzei, procurorul dispune restituirea cauzei in vederea completarii cercetarii penale.
Invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa isi dovedeasca nevinovatia, putand uza de dreptul la tacere, in cazul in , existand probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul de a proba lipsa lor de temeinicie. Exceptie face situatia in care invinuitul sau inculpatul invoca o cauza ce inlatura caracterul penal al faptei, pentru a dovedi aceasta sarcina probei revenindu-i lui, dar si ipoteza in care acesta invoca o chestiune prealabila, preliminara sau prejudiciala.
In cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila, sarcina probei incumba si partii vatamate, iar in cazul in care din probele administrate nu rezulta dincolo de orice dubiu rezonabil vinovatia invinuitului ori a inculpatului, dubiul va profita acestuia, considerandu-se ca nu exista temei pentru tragerea la raspundere penala.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, sarcina probei apartine partii civile, cu exceptia situatiei in care actiunea civila este exercitata din oficiu, cand sarcina probei incumba in faza de urmarire penala procurorului si organelor de cercetare penala, iar in cursul judecatii, procurorului. Inculpatul si partea responsabila civilmente au posibilitatea de a dovedi neteminicia pretentiilor civile prin propunerea de probe pertinente, concludente si utile cauzei.
In cazul in care probele nu sunt interzise de lege si sunt pertinente, concludente si utile, organelle judiciare au obligatia de a proceda la administrarea lor. Organele de urmarire penala, din oficiu sau la cererea invinuitului si a partilor, dispun administrarea sau strangerea probelor pertinente, concludente si utile solutionarii cauzei, avand de asemenea si obligatia procedural pozitiva de a face toate demersurile necesare in vederea descoperirii probelor ce trebuie administrate in cauza.
In faza de judecata, instanta, din oficiu sau la cererea procurorului sau a partilor, pune in dezbaterea contradictorie a acestora probele propuse, iar apoi dispune administrarea numai a probelor pertinente, concludente si utile. In cazul in care procurorul sau instant a incuviintat administrarea unei probe, poate reveni motivate ulterior in cursul procesului asupra acestei masuri in cazul in care se constata ca proba anterior incuviintata este neconcludenta sau inutila sau ca administrarea probei nu este posibila.
Faptele sau imprejurarile ce formeaza obiectul probatiunii pot fi dovedite prin orice mijloc de proba dintre cele strict si limitative prevazute de legea procesual penala, organele judiciare avand libertatea de a alege pe oricare dintre acestea pentru stabilirea adevarului judiciar, in unele cazuri legea putand limita sfera acestor mijloace cu care se poate dovedi o anumita fapta sau imprejurare. Administrarea probelor se realizeaza prin diferite procedee probatorii. La cererea organului de urmarire penala ori a instantei de judecata, orice persoana care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa le aduca la cunostinta sau sa le infatiseze.