Martorii sunt persoanele care nu au participat la litigiul civil si care au receptat si memorat fapte veridice care ajuta la rezolvarea acestuia si pe care le vor reproduce instantei pentru a stabili adevarul. Mijllocul de proba este depozitia facuta, marturia care reprezinta o “relatare facuta de o persoana, oral, in fata instantei de judecata, despre un fapt trecut, precis si pertinent pe care il cunoaste.

Principala trasura a marturiei este: cunoasterea personala de catre martor a faptelor, marturia “din auzite” sau “dupa cum spune lumea” nu are valoare juridica” Ea nu trebuie confundata cu marturia indirecta care consta in faptul ca martorul prezinta instantei ce o alta persoana i-a relatat despre faptul care face obiectul litigiului. O alta caracteristica importanta este ca ea trebuie facuta oral, in fata instantei de judecata.

Proba cu martori este admisa de catre instanta doar in ceea ce priveste faptele materiale fara nicio restrictie. Articolul 309 al Noului Cod de Procedura civila impune doua reguli care interzic dovada cu matori.
1. Interdictia de a se dovedi cu martori existenta actelor juridice de o valoare mai mare de 250 de lei. In aceasta situatie se cere redactarea unui inscris probator autentic sau sub semnatura privata.

2. Interdictia de a se dovedi cu martori impotriva si peste cuprinsul unui inscris si impotriva sau peste ce s-ar fi relatat inainte, in timpul sau in urma intocmirii lui chiar daca nu se cere forma scrisa pentru dovedirea actului juridic, astfel incat proba scrisa este mai importanta decat cea orala deoarece cand s-a redactat un inscris de catre parti chiar sub semnatura privata nu se poate incuviinta proba cu martori.

Art. 309, alin (4) instituie exceptiile prin care se admite proba cu martori a unui act juridic pentru dovedirea caruia, indiferent de ce valoare are obiectul sau, legea cere forma scrisa:
a. partea s-a aflat in imposibilitate materiala sau morala de a-si intocmi un inscris pentru a proba actul judidic. Imposibilitatea materiala este cand obligatiile partii se nasc din fapte licite sau delicte civile. Imposibilitatea morala de a preconstitui un inscris se decide de catre instanta raportandu-se la calitatea persoanelor si la circumstantele faptelor.
b. exista un inceput de dovada scrisa definit de catre Noul Cod de Procedura Civila ca fiind “orice scriere chiar nesemnata si nedatata care provine de la o persoana careia acea scriere i se opune ori de la cel al carui succes in drepturi este acea persoana, daca scrierea face credibil dreptul pretins”. Pentru a avea forta probanta trebuie completat prin proba cu martori sau prin prezumtii.
c. partea a pierdut inscrisul doveditor din princina unui caz fortuit sau de forta majora.
d. partile convin si tacit sa foloseasca aceasta proba numai privitor la drepturile de care ele pot dispune.
e. actul juridic este atacat pentru frauda, eroare, dol, violenta sau cauza ilicita.
f. se cere lamurirea clauzelor actului juriduc