Apararea prin propria persoana este un drept garantat indiferent ca asistenta juridica este obligatorie sau nu, indiferent ca avem sau nu un aparator din oficiu.    

In faza de urmarire penala:

„audierea” ii ofera dreptul de a-si exercita dreptul la aparare prin propria persoana (de exemplu, el trebuie sa fie prezent atunci cand se realizeaza reconstituirea ori cercetarea la fata locului sau perchezitia).

     Finalizarea urmarii penale ii da dreptul invinuitului sau inculpatului sa ia cunostinta de intreg materialul de urmarire penala administrat (conform „principiului egalitatii armelor”). In plus, daca persoana nu poate ori nu stie sa citeasca, organele judiciare sunt obligate sa ii citeasca.    

In faza de judecata:

     Instanta este obligata sa dispuna citarea. In cazul in care persoana este privata de libertate, prezenta sa si citarea sunt obligatorii la toate termenele.

    De asemenea, inculpatul poate lua cunostinta de dosar in tot cursul judecatii. In cursul cercetarii judecatoresti, va avea dreptul de a administra probe noi, de a formula cereri (de restituire, de amanare, de a-i fi comunicate note scrise de la sedinta etc) ori de a ridica exceptii (cum ar fi spre exemplu nulitatea actului de siseziare a instantei).

     „ascultarea” ii ofera dreptul de a-si exercita dreptul la aparare si prin propria persoana, deci, asa cum am precizat deja, indiferent ca are sau nu un aparator.

     In faza dezbaterilor, inculpatul are cuvantul pentru a comenta incadrarea faptei, probele precum si individualizarea pedepsei. etc. Dupa dezbateri, va avea ultimul cuvant.

„Acordarea ultimului cuvant” este un drept al inculpatului pe care il poate exercita sau nu. Inculpatul nu va fi intrerupt si nu i se vor pune intrebari.

Neacordarea ultimului cuvant se sanctioneaza cu nulitate relativa. Acest lucru inseamna ca inculpatul va trebui sa dovedeasca un prejudiciu ce nu ar putea fi inlaturat altfel decat prin anularea hotararii pronuntate cu incalcarea dreptului sau. Prejudiciul, in cazul de fata nu va fi prezumat.

     Inculpatul nu va putea obtine anularea unei hotarari in situatia in care avocatul ce i-a fost desemnat din oficiu a fost prezent la toate termenele si a pus concluzii insa a omis sa depuna delegatia eliberata de Barou, intrucat apararea a fost corect asigurata. Bineinteles, in masura in care delegatia exista, insa vorbim de o simpla omitere in ceea ce privea depunerea ei, nu de cazul in care persoana nu era avocat ori nu primise deloc delagatia.    

     Instanta din calea de atac, va trebui sa il asculte, nu va fi liberata de aceasta obligatie doar prin prisma faptului ca i-a acordat in final ultimul cuvant. Putem deduce de aici, ca instantele de control nu se pot baza exclusiv pe probele adminsitrate in prima instanta atunci cand se pronunta in calea de atac. Sanctiunea va fi nulitatea relativa.

     Teoretic, legislatia in vigoare instituie aceasta obligatie de a-l asculta, daca el nu a fost ascultat de o instanta de fond, ori cand acea instanta de fond nu l-a condamnat, insa dreptul comunitar prevede ca persoana se asculta indiferent ca a fost deja ascultat de o instanta de fond sau nu si indiferent de solutia pronuntata in prima instanta.