Avocat Bogdan Dobrescu: Contactul cu Bucurestiul e dur. Dar am preferat sa ne extindem, decat sa ne plafonam in provincie

"Je suis jeune, il est vrai, mais aux ames bien nees / La valeur n`attend pas le nombre des annees!", exclama Cidul. In traducere, "E-adevarat, sunt tanar, dar pentru un suflet mare, / Valoarea nu asteapta ca varsta s-o masoare." Proaspat revenit din patria lui Corneille, unde si-a reincarcat bateriile pentru 2014, Bogdan Dobrescu (25 de ani) este o marturie vie a acestui pasaj clasic. Tanarul fondator al Casei de avocatura Dobrescu, de loc din Slatina, a ales Capitala pentru multiplele posibilitati de perfectionare profesionala, si pentru ca prefera sa isi testeze limitele aici, constient ca lipsa concurentei acasa ar fi insemnat plafonare.

Pe langa perseverenta ("principala mea calitate") si o prospetime reconfortanta, Dobrescu mai are un atu rar printre avocati: nu fuge de presa. Am povestit cu el despre noua generatie din avocatura, despre ce nu-l lasa sa doarma noaptea, despre politica si despre… bucatarie.

 

 

Avocatura.com: In primul rand, la multi ani! Cum v-ati petrecut Sarbatorile?

 

Bogdan Dobrescu: Tin sa precizez ca de Sarbatori mi-am permis o vacanta in Franta, mai exact in Nice. Am fost fascinat de stilul de viata al francezilor, de cum traiesc ei. Fascinat de locurile frumoase ale italienilor. Am trecut pe acolo, nu am fost cu avionul, am fost cu masina… A fost o experienta foarte interesanta. Mi-am permis aceasta vacanta datorita faptului ca am avut un 2013 foarte, foarte greu, atat in viata profesionala cat si in viata personala. Si am zis sa ma deconectez putin. O vacanta foarte mult meritata si apreciata.

 

Avocatura.com: Vorbiti de dificultati. Sunt avocatii oameni tristi? Si daca da, de ce? O colega de breasla de-a Dvs. mi-a spus ca da.

 

Dobrescu: Nu pot sa spun ca ar fi adevarat in general ca avocatii sunt oameni tristi. Pot sa spun un singur lucru. Ca, cel putin avocatii foarte buni, sunt concentrati in timpul de lucru. 9-17, in cazul meu. Asta inseamna ca in acest timp vreau sa fiu sunat doar de persoanele pe care le cunosc, persoanele care vor sa imi puna intrebari, si de apropiati numai in momentul in care au urgente. Nimic altceva. Nu pot spune ca sunt, ca suntem oameni tristi. Sunt oameni perseverenti.

 

Avocatura.com: Care, chiar daca se mai lovesc de anumite piedici…

 

Dobrescu: E-adevarat ca sunt foarte multe piedici. As vrea sa nu mai fie atat de mult stres. Dar stresul vine numai in momentul in care ai foarte multe dosare. Si incercam, cu mult sport, jogging si culturism in ce ma priveste, sa mai alungam stresul.

 

Avocatura.com: Apropo de sport, fostul antrenor al lui Manchester United, Sir Alex Ferguson, relateaza in autobiografia lui un episod interesant. E o poveste despre singuratatea oamenilor importanti. Cel mai mare manager din istoria fotbalului era la un moment dat in biroul lui si simtea nevoia sa bea un ceai cu cineva, dar nu ii batea nimeni la usa, de teama sa nu-l deranjeze. Vi s-a intamplat?

 

Dobrescu: (rade) Momentele-astea vin dupa ora 22 seara.

 

Avocatura.com: Deci nu la birou.

 

Dobrescu: Nu la birou. Cu siguranta nu.

 

Avocatura.com: Apropo de zece seara, ce va tine treaz noaptea?

 

Dobrescu: Lucrurile pe care trebuie sa le fac a doua zi. Cu ele adorm in gand.

 

Avocatura.com: Cu ce va umpleti timpul in afara avocaturii? Atat de putin cat este.

 

Dobrescu: In afara avocaturii, imi place sa ma documentez in domeniul IT-ului, este si o piata bine vazuta de catre mine si de catre toti tinerii din ziua de astazi, pentru ca tot ceea ce cauti gasesti pe Internet.

 

Avocatura.com: Daca nu va faceati avocat, spre ce zona v-ati fi indreptat?

 

Dobrescu: Nu pot sa zic ca a existat un plan B, pentru ca in momentul in care am dat examenul de intrare in Barou, l-am luat din prima. Deci nu a fost un plan B. Daca era sa nu iau in avocatura, cu siguranta imi faceam un plan. Dar, exact cum e si in profesie, in momentul in care iau un contract, un client, incerc sa ma focusez pe tot ceea ce vreau impreuna cu el.

 

Avocatura.com: Ce modele profesionale aveti? In societatea romaneasca exista o penurie clara de modele, in avocatura care e situatia?

 

Dobrescu: In avocatura pot spune ca, fiind o traditie de familie, mentorul si maestrul meu nu a putut fi altcineva decat unchiul meu, care este o persoana foarte perseverenta, si in acelasi timp exigenta.

 

Avocatura.com: Cei mai multi avocati tineri nu se implica in adunarea generala a Baroului, nu vin la alegeri, au un dezinteres, explicabil. Efectul este ca "dinozaurii" din sistem, cum spunea cineva, se aleg intre ei. Dvs. mergeti la aceste adunari?

 

Dobrescu: Da, merg la aceste adunari. In schimb, nu pot sa zic ca dinozaurii se aleg intre ei. Stiu destul de bine cum se fac alegerile de Decan, este un vot pe care noi ni-l exprimam. Nu poate nimeni sa ne influenteze. Daca ai un caracter tare, poti sa-ti exprimi punctul de vedere. Apropo de implicare, nu stiu cum sta situatia in Bucuresti, insa in Olt, se fac lucrurile asa cum trebuie. Drept dovada il avem pe domnul Bubatu, un Decan foarte bun, din punctul meu de vedere si al multor altora.

 

Avocatura.com: Care este cea mai mare piedica de care va loviti in activitatea Dvs.?

 

Dobrescu: Timpul! Asta e cea mai mare piedica. Vreau sa fac foarte multe lucruri si nu reusesc intr-o zi. Si atunci mi le programez pentru a doua zi. La sfarsit de saptamana, daca imi mai raman multe lucruri neterminate, cu siguranta le fac sambata.

 

Avocatura.com: Cum e iesirea din lumea teoriilor in lumea practicii? Ati simtit dezamagire, deziluzie? Pentru ca de cele mai multe ori, in teorie lucrurile arata mai bine.

 

Dobrescu: Da, este adevarat ce spuneti. In teorie intr-adevar, lucrurile arata mai bine decat in practica. In schimb, daca ai cu clientii cu care lucrezi, flerul nativ de a vedea omul si de a-l cunoaste in interiorul lui, poti sa-ti dai seama cum ai putea sa lucrezi. Poti sa-ti dai seama ceea ce vrea si intotdeauna, un atribut de nelipsit la un avocat, sa nu aiba incredere in client. Toate afirmatiile trebuie dovedite!

 

Avocatura.com: Pe ce este specializata casa Dvs.? Si de ce ati ales aceste arii?

 

Dobrescu: Le-am ales in primul rand pentru ca ne plac, si in al doilea rand, in Bucuresti merg foarte bine. De-asta am vrut sa ne dezvoltam in Bucuresti, sa ne extindem. Asa, puteam sa stam la Slatina, si aveam o singura arie, pe care suntem cei mai buni in Olt: penalul. Dar, am vrut sa facem si civil, administrativ… Sa ne extindem. N-am vrut sa ne plafonam!

 

Avocatura.com: Cum e contactul cu Bucurestiul? Ma refer la concurenta, la cum v-au primit bucurestenii.

 

Dobrescu: E un contact destul de dur, este adevarat. Nimeni nu-ti da ragazul asta, sa-ti revii dupa o batalie. Trebuie sa-ti revii foarte, foarte repede si sa ai incredere in ceea ce faci, in activitatile tale si in fortele proprii. Orice esec incerc sa-l transform intr-o motivatie. Am avut in viata personala mai multe esecuri si am incercat sa le transform intr-o motivatie pentru a reusi pe plan profesional.

 

Avocatura.com: Cine vine din spate in avocatura? Corectati-ma daca gresesc, dar e o generatie care vrea totul pe tava, obisnuita cu Google unde dai cautare si rezultatul vine in 0.00001 secunde. Ce facem cu munca grea pe care o presupune sa stapanesti o meserie, o arta?

 

Dobrescu: Munca vrea vine cu un caracter puternic. Cu ceea ce ai invatat in facultate, cu ideile personale si cu multa perseverenta. Daca nu muncesti si nu incerci sa te concentrezi atunci cand lucrezi, practic nu poti sa faci nimic. Sunt opt ore in care poti sa fii concentrat, sa incerci sa faci lucrurile cat mai bine, sau poti sa faci orice altceva. Dupa cele opt ore, ne deconectam. Mai nou, imi place sa gatesc, si asta ma relaxeaza. Dupa ce termin munca, dupa ora 17, incep cu bucataria, ca sa zic asa. O masa pe care o pregatesc eu si apoi o servesc cu fratele meu, o iesire in oras cu prietenii, un jogging, culturism, astea sunt metodele prin care imi reincarc bateriile.

 

Avocatura.com: Ca sa fac o gluma, intai bucataria interna, si apoi bucataria.

 

Dobrescu: (rade) Da, da, exact!

 

Avocatura.com: In Romania, clientii angajeaza avocati pentru consultanta, dar ajung sa le dea lectii de "cum se face". De pilda, antreprenorii. Va suna familiar scenariul, v-ati confruntat cu asemenea situatii? De ce va mai angajeaza pana la urma, daca unii dintre ei – ca sa nu generalizam – stiu mai bine?

 

Dobrescu: Ne angajeaza pentru ca vor sa aiba siguranta. In general romanul, in momentul in care apeleaza la un avocat specializat, sau la brandurile mai mari din avocatura, spune: "Ma duc la un avocat care are o vasta experienta, dar vreau siguranta." Asta e cel mai important, si pe piata avocaturii, si pe piata de marketing. Omul vrea sa mearga la sigur. In momentul in care pastrezi o legatura si dai un raspuns ferm clientului, mai mult decat atat, daca pastrezi relatia saptamanal, cum facem noi, trimitand un stadiu al dosarului pe mail, aceasta incredere, aceasta nevoie de siguranta este satisfacuta. Suntem conectati tot timpul cu clientii. Clientii nostri au intotdeauna la cunostinta ce s-a facut in dosar. Pentru asta suntem noi, ca si avocati.

 

Avocatura.com: Am facut recent un interviu cu un profesor universitar care deplangea faptul ca avocatii nu se implica mai mult in politica. Au fost mari avocati care au fost si mari oameni politici in istoria noastra. Sunteti membrul vreunui partid politic? In caz negativ, ce va face sa nu va inscrieti?

 

Dobrescu: In momentul de fata, nu sunt membrul unui partid. Politica o sa o fac, banuiesc, dupa 30 de ani. Cu siguranta o sa o fac atunci, daca imi va placea. O las pentru viitor. Acum nu sunt pregatit sa fac politica.

 

Avocatura.com: Dar ce parere va lasa ce vedeti?

 

Dobrescu: Nu am o parere tocmai buna, pentru ca deciziile luate de guvernanti, de ministri, sunt unele nu tocmai OK din punctul meu de vedere. Pentru ca se fac doar pentru a le ajuta interesele lor, ale anumitor persoane. Nu ale noastre, ca si cetateni. Ca si platitori de taxe. Vedeam recent o emisiune pe un post TV destul de cunoscut, unde se spunea ca un kilometru de autostrada de la noi costa circa 1 milion de euro, si in Italia, costa undeva la 500.000 de euro. Si vorbim de niste autostrazi de vis. Cand intri la noi, e cu totul alta poveste.

 

Avocatura.com: La noi banii se mai pierd pe alte parti.

 

Dobrescu: Se pierd cu siguranta! De fapt, nu mai comentez partea asta, ca nu-mi place. Nu e tocmai OK!