În cadrul procesului penal, dacă prin măsurile și actele de urmărire penală s-a produs o vătămare a intereselor legitime ale oricărei persoane se poate formula plângere- procedură prevăzută ca o cale de atac pentru faza urmăririi penale.
Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, ca o garanţie a respectării principiului legalităţii în procesul penal, reprezintă o cale de atac prevăzută de lege în cazul în care, prin anumite acte sau măsuri ale organelor de urmărire penală, s-a adus o vătămare a intereselor legitime ale unei persoane. Această plângere are drept scop intrarea în legalitate a actului sau măsurii respective, fie prin desfiinţarea lor, fie prin modificarea conţinutului acestora.
Astfel, aceasta se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală și se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală. Formularea cererii nu suspendă executarea măsurii sau îndeplinirea actului dispus, iar dacă este depusă la organul de cercetare penală, acesta este obligat ca în termen de 48 de ore de la primirea ei să o înainteze procurorului împreună cu explicațiile sale, atunci când acestea sunt necesare.
Procurorul va rezolva plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea un exemplar al ordonanței. Ordonanțele prin care se soluționează aceste plângeri nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior și se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate.
Dacă plângerea a fost formulată împotriva soluției de clasare sau de renunțare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanță sau prin rechizitoriu, se poate formula plângere la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. În acest sens, dacă plângerea formulată anterior la procuror a fost respinsă, în termen de 20 de zile se poate formula plângere la judecătorul de cameră preliminară sau, dacă plângerea nu s-a soluționat în termenul de 20 de zile – oricând după împlinirea acestui termen, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare.
Plângerea se înregistrează la instanța competentă, judecătorul de cameră preliminară stabilește termenul de soluționare, care este comunicat procurorului și părților. Aceștia pot depune note scrise cu privire la admisiblitatea sau temeinicia cererii, petentului i se comunică termenul de soluționare, iar inculptul poate formula cereri și ridica excepții și cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuarii urmăririi penale.
Judecătorul de cameră preliminară se pronunță prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu participarea petentului, a procurorului și a intimaților, prin următoarele soluții. Astfel, dacă s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul poate respinge plângerea ca tardivă, inadmisibilă ori nefondată, admite plângerea, desființează soluția atacată și trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală, admite plângerea și schimbă temeiul de drept al soluției de clasare atacate, dacă prin acesta nu se creează o situație mai grea pentru petent.
Dacă s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră poate respinge plângerea ca fiind tardivă sau inadmisibilă ori procedează la verificarea legalității administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate, pronunțând: respingerea plângerii ca nefondată; admiterea plângerii, desființarea soluției atacate și trimiterea cauzei motivat la procuror pentru completare urmăririi penale; admiterea plângerii și schimbarea temeiului de drept al soluției de clasare atacate , dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru petent. De asemenea, dacă admite plângerea, desființează soluția atacată și dispune începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, când probele sunt suficiente, trimite dosarul spre repartizare aleatorie.
Împotriva acestei din urmă încheieri, procurorul și inculpatul pot face motivat contestație în termen de 3 zile de la comunicare, asupra modului de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale. Competent să soluționeze contestația e judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară, iar dacă instanța învestită e Înalta Curte de Casație și Justiție – completul competent de la această instanță.
Probele excluse cu ocazia verificării legalității administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, nu vor fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei.
Chiar dacă procedura din cursul urmăririi penale este una nepublică, introducerea unor căi de atac împotriva actelor sau măsurilor de urmărire penală este prevăzută de dispozițiile legale ca garanție a dreptului la un proces echitabil, instituit de cuprinsul art. 6 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale Roma, 4.XI.1950.
LEAVE A REPLY