Prin instituţia camerei preliminare, se urmărește să se răspundă exigenţelor de legalitate, celeritate şi echitate a procesului penal.
Camera preliminară este o instituţie nouă, inovatoare în Codul de procedură penală, Legea nr. 135/ 2010 [M.Of. nr. 486 din 15 iulie 2010] are ca scop crearea unui cadru legislativ modern, care să înlăture durata excesivă a procedurilor în faza de judecată. Prin reglementarea procedurii camerei preliminare se urmăreşte rezolvarea chestiunilor ce ţin de legalitatea trimiterii în judecată şi de legalitatea administrării probelor, asigurându-se premisele pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei în fond. În acest mod, sunt eliminate unele dintre deficienţele care au condus la condamnarea României de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea duratei excesive a procesului penal.
Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Această procedură este prevăzută pe o durată de maxim 60 de zile de la înregistrarea cauzei la instanță. Astfel, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, dosarul se repartizează aleatoriu judecătorului de cameră preliminară, se comunică inculpatului, aducându-i-se la cunoștință obiectul procedurii de cameră preliminară, dreptul la un apărător, dreptul de a formula cereri și excepții asupra legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Aceste observații formulate trebuie să fie comunicate către toate părțile din procesul penal — inculpat, parte civilă, parte responsabilă civilmente și către procuror — și să prevadă posibilitatea tuturor acestor participanți de a discuta în mod efectiv observațiile depuse instanței (Decizia nr.641 din 11 noiembrie 2014 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.344 alin.(4), art.345, art.346 alin.(1) și art.347 din Codul de procedură penală) [ M. Of. nr.887 din 05.12.2014].
În măsura în care s-au formulat cereri și excepții ori s-au ridicat din oficiu excepții, judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra acestora, prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu participarea procurorului, inculpatului, a părții civile și a părții responsabile civilmente.
Dacă se constată neregularități ale actului de sesizare, încheierea instanței se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul. În termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediează aceste neregularități și comunică dacă menține dispoziția de trimitere în judecată sau solicită restituirea cauzei.
Asupra obiectului procedurii de cameră preliminară, după parcurgerea etapelor anterior prezentate, judecătorul se pronunță printr-o încheiere motivată, în camera de consiliu, și dispune fie începerea judecății, fie restituirea cauzei la parchet, fie își declină competența – dacă instanța sesizată nu e cea competentă, fie realizează aplicarea dispozițiilor vizând conflictul de competență. De asemenea dacă judecătorul va constata că se impune înlăturarea mijlocului de probă, deoarece a produs o vătămare esenţială drepturilor procesuale ale unei părţi, va exclude acel mijloc de probă, ce nu va mai fi avut în vedere la judecarea în fond a cauzei.
Judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecății va exercita funcția de judecată în cauză.
Pentru această încheiere pronunțată în camera preliminară este prevăzută calea de atac a contestației, procurorul și inculpatul pot formula cale de atac împotriva modului de soluționare a cererilor și excepțiilor, precum și asupra deciziei judecătorului de cameră preliminară de începere a judecății, respectiv de restituire a cauzei la parchet, în termen de 3 zile de la comunicare.
Contestația se judecă de judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate, sau, dacă instanța sesizată este Înalta Curte de Casație și Justiție- completul competent de la această instanță.
Judecătorul de cameră preliminară se pronunță la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menținerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive în cauză.
În tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive şi a măsurii arestului la domiciliu sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestei măsuri.
Judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, verifică, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestei măsuri.
Instituția camerei preliminare în procesul penal urmăreşte să răspundă obiectivului legat de îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie,
LEAVE A REPLY