slide2 clauze abuzive cu text resizeContractul de credit este un contract de împrumut, care are un caracter comutativ, în sensul că la momentul încheierii sale, existența drepturilor și obligațiilor părților este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă. La polul opus, contractul aleatoriu este cel în care prin natura lui sau prin voința părților , oferă cel puțin uneia dintre ele șansa unui câștig sau o expune la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor și incert.
Teza de demonstrat este că prin inserarea unei clauze de risc valutar în contractul de credit, se poate deturna regimul juridic imperativ al acestui contract, de a fi comutativ și, poate fi convertit într-unul aleatoriu, întrucât, în practică se pot ivi situații în care raportul monedă străină-leu să fie dublu la momentul plății față de cel existent la momentul încheierii contractului de credit. De asemenea, se urmărește a se stabili un cadru de drept procedural civil pentru ipoteza în care împrumutatul dorește să-și valorifice pretențiile sale pe cale legală pentru a restabili caracterul echitabil și proporțional al contractului.
În primul rând, trebuie stabilit raportul dintre împrumutat-împrumutător într-un contract de credit, respectiv, bancă (profesionist)- persoană fizică sau juridică ( de cele mai multe ori neprofesionist). Din această perspectivă, raportul este unul dintre consumator- comerciant, al cărui regim juridic e stabilit de Legea 296/2004 privind Codul consumului [ M.Of. 224/2008]. Dispozițiile art. 75, 76, 77 ale actului normativ stabilesc că orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori, pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate. Orice informaţii privind contractele de credit pentru consum şi toate celelalte condiţii aplicabile contractului, comunicate de organizator sau de detailist consumatorului, trebuie să conţină indicaţii corecte şi clare, care să nu permită interpretări echivoce ale acestora. În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.
În al doilea rând, trebuie stabilită natura juridică a clauzei de risc valutar în contractul de credit bancar, aceasta fiind determinată de situația în care nu a fost negociată direct cu împrumutatul, exprimă doar adeziunea la un contract standard, tipizat.
Mai departe, trebuie analizată modalitatea de exercitare a drepturilor recunoscute de lege de către comerciant, bancă. Astfel, fiind profesionist, buna-credință a băncii se apreciează având în vedere obligația de a explica riscurile clienţilor, de a le pune la dispoziţie informaţiile necesare, astfel încât aceştia să aibă posibilitatea de a evalua consecinţele economice ale contractării creditelor. Având în vedere poziţiile de inegalitate de pe care acţionează părţile şi în vederea asigurării unei angajări în deplină cunoştinţă de cauză a consumatorului în contractele de credit, este instituită în sarcina operatorului economic – banca, care are o poziţie dominantă în raport cu consumatorul, obligaţia informării în mod complet, corect şi precis a celui din urmă cu privire la aspectele esenţiale ale produsului/serviciului oferit (art. 18 din OG 21/1992) şi implicit cu privire la implicaţiile îndatorării şi la riscurile reprezentate de volatilitatea cursului valutar, astfel cum reiese din O.U.G. 50/2010. Din această perspectivă se poate concluziona că necomunicarea acestor aspecte esențiale are caracterul unui abuz de drept, niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe.
Un aspect relevant pentru a stabili caracterul comutativ sau aleatoriu al contractului îl reprezintă natura hipervalorizării monedei străine față de valoarea avută la data încheierii contractului de credit. Raportat la puterea de înțelegere a consumatorului și la necomunicarea cunoștințelor de specialitate de către bancă, hipervalorizarea se concretizează într-un eveniment viitor, imprevizibil și incert, ce are rolul de acorda un caracter aleatoriu contractului de credit. În aprecierea echilibrului/dezechilibrului contractual trebuie să se aibă în vedere criteriul echivalenţei prestaţiilor, fapt ce presupune existenţa unei proporţionalităţi între drepturile şi obligaţiile asumate de către părţi, ori clauza de risc valutar, care incumbă mod exclusiv consumatorilor, denaturează raportul juridic obligaţional prin îngreunarea excesivă a situaţiei consumatorului şi conferirea băncii unui avantaj economie vădit disproporţionat.
Pentru valorificarea drepturilor sale, consumatorul are la dispoziție remedii legale, având în vedere deturnarea regimului juridic al contractului de credit și transformarea sa într-unul aleatoriu. Astfel, împrumutatul poate solicita constatarea nulității absolute a clauzei de risc valutar și eliminarea acesteia din contract conform dispozițiilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive în contractele încheiate între comercianţi şi consumatori. Desființarea acestei clauze va atrage restituirea prestațiilor primite în baza dispoziției convenționale constatate nulă. Formularea cererii de constatare a nulității clauzei abuzive, se face în urma sesizării Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.