În practica instanțelor de judecată s-a pus problema dacă la stabilirea limitelor de pedeapsă în cazul infracțiunilor continuate se ia în calcul pedeapsa prevăzută de legea penală cu maximul special pevăzut pentru acest tip de infracțiune sau dacă se adaugă la limitele de pedeapsă sporul facultativ de 3 ani, rezultând în acest fel limitele între care se va stabili de către instanță pedeapsa. Aceste probleme au ajuns a fi discutate în raport cu formularea `maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită` din Noul Cod Penal.

În demersul soluționării acestei probleme s-a arătat că trebuie să se facă distincția între cauzele care modifică de drept limitele pedepsei, așa cum se întamplă în cazul tentativei, circumstanțelor atenuante și agravante și cauzele facultative care nu au acest efect, acesta fiind cazul infracțiunii continuate. Acest lucru se susține cu atât mai mult cu cât atunci când s-a avut în vedere modificarea automată a limitelor de pedeapsă, atât în sensul micșorării, cât și în sensul majorării acestora, legiuitorul a prevăzut expres acest lucru. Se are în vedere formularea `prevăzută de lege`, formulare ce presupune limitele de pedeapsă din textul de lege care incriminează infracțiunea în forma sa consumată, fără a fi avute în vedere cauzele de micșorare sau majorare a pedepsei. De asemenea, o altă chestiune ce trebuie clarificată este dată de formulările `pedeapsă prevăzută și pedeapsă aplicată`. Pedeapsa prevăzută are în vedere limitele de pedeapsă ce se regăsesc în textele de lege care incriminează o anumită infracțiune în formă consumată, fără a fi luate în calcul cauzele de reducere sau de majorare, fiind pedeapsa avută în vedere de instanța de judecată la stabilirea pedepsei. Pe de altă parte, pedeapsa aplicată are în vedere pedeapsa în executarea căreia se găsește persoana condamnată, chiar dacă este pedeapsă unică sau pedeapsă rezultantă. Atunci când se stabilește pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită se iau in calcul și cauzele de reducere sau majorare a pedepsei, infracțiunea continuată fiind o astfel de cauză. Așadar, pedeapsa prevăzută reprezintă punctul de plecare al instanței atunci când stabilește și aplică o pedeapsă, cuantumul acestei pedepse fiind cuprins între limitele pedepsei prevăzute de legea penală.

La nivelul instanţei supreme este cunoscută o singură hotărâre judecătorească, definitivă, pronunţată în materie, în cuprinsul căreia a fost abordată expres chestiunea de drept supusă dezlegării, statuându-se în sensul că, dacă pentru comiterea unei infracţiuni sau a unei tentative la infracţiune, în formă continuată, prin hotărârea definitivă de condamnare nu a fost aplicat un spor, conform art. 42 din Codul penal anterior, instanţa, în aplicarea dispoziţiilor art. 6, alin (1) din Codul penal, nu stabileşte maximul special prevăzut de legea nouă prin luarea în considerare a sporului prevăzut de art. 36, alin (1) din Codul penal, întrucât, atât potrivit Codului penal anterior, cât şi potrivit noului Cod penal, sporul aplicabil în cazul infracţiunii continuate este facultativ, și nu obligatoriu. În aplicarea legii penale mai favorabile potrivit art. 6 din Codul penal, în cazul infracţiunilor continuate, prin sintagma `maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită `se înţelege maximul special prevăzut de lege pentru infracţiune, fără luarea în considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevăzute pentru infracţiunea continuată.

Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat, deci, aceasta problemă de drept prin Decizia nr. 7/2014, arătând că instanța poate majora maximul special cu 3 ani în cazul infracțiunilor în formă continuată, nefiind însă obligată să dispună acest lucru. Infracțiunea continuată reprezintă o cauză legală de modificare a pedepsei de care se va ține cont la identificarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.  Așadar, în cazul infracțiunilor continuate, pedeapsa se stabilește obligatoriu între limitele de pedeapsa prevăzute de legea penală, fără a fi adăugat sporul  facultativ de 3 ani. Limitele de pedeapsă vor fi majorate cu 3 ani numai în măsura în care instanța consideră oportun acest lucru. Această soluție își găsește susținere și în principiul legalității sancțiunilor de drept penal.