Demisia este definită, conform Codului Muncii astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 40/2001, ca fiind actul unilateral de voinţă al salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz. După ce primeşte demisia salariatului, angajatorul are obligaţia de o înregistra, refuzul acestuia dând dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probă.
Conform art. 81 alin 3 C.muncii, salariatul are dreptul de a nu motiva demisia. Salariatul trebuie însă, să respecte termenul de preaviz convenit de părţi în contractual individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele collective de muncă aplicabile şi nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţii de execuţie, respective mai mare de 45 de zile lucrătoare pentru salariaţii care ocupă funcţii de conducere.  Pe durata preavizului contractual individual de muncă continuă să îşi producă efectele. Dacă în perioada de preaviz se suspendă contractual individual de muncă, atunci şi termenul de preaviz se va suspenda în mod corespunzător.
Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunţării totale sau parţiale de către angajator la termenul respectiv.
În situaţia în care angajatorul nu îşi respectă obligaţiiile asumate prin contractual individual de muncă, salariatul poate demisiona fără preaviz.

Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !

Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro

Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23