Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în situaţia în care acţiunea a fost respinsă pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, cu consecinţa respingerii şi a cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtă, este corectă soluţia de obligare a pârâtei, în calitate de titular al cererii de chemare în garanţie, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de chemata în garanţie.

În acest sens, Înalta Curte a statuat că ”la baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, astfel că din momentul în care se angajează un raport procesual, prin chemarea în garanţie a unor persoane, titularul acestei cereri creează posibilitatea să fie chemate în judecată persoane străine de proces, care au fost puse în situaţia de a face cheltuieli nedatorate, aşa că, fiind în culpă, titularul cererii de chemare în garanţie trebuie să plătească acele cheltuieli. Pentru a nu fi în culpă procesuală, titularul cererii de chemare în garanţie ar fi trebuit să renunţe la cererea formulată în acest sens.

Or, acceptând judecarea cererii şi pierderea procesului în raport cu chemata în garanţie, riscul acestei situaţii trebuie să fie suportat de titularul cererii care, prin comportarea sa, a obligat partea adversă să angajeze cheltuielile din proces”. (Decizia nr. 1659 din 8 martie 2012 pronunţată în recurs de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001)