Circumstante atenuante reprezinta acele imprejurari sau situatii care evidentiaza pericolul social mai redus al unei fapte ilicite si care justifica diminuare sanctiunii.
In cazul in care au fost dovedite una din urmatoarele situatii: depasirea limitelor legitimei aparari sau ale starii de necesitate, legea prevede ca vor fi considerate circumstante atenuante la fel ca si savarsirea infractiunii sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, atingere grava a demnitatii persoanei sau printr-o alta actiune ilicita grava.
Pentru a se concretiza, este esential sa existe o provocare si ca actul provocator pe care il face victima sa ii induca infractorului o puternica tulburare sau emotie, si sub stapanirea acesteia infractorul sa o comita. De asemenea este necesar ca fapta infractionala sa fie savarsita impotriva provocatorului.
In ceea ce priveste depasirea limitelor legitimei aparari faptuitorul trebuie sa se fi aflat de la inceput in aceasta situatie dar sa nu fie cauzata de o tulburare sau o temere. Ea nu se va rasfrange asupra participantilor fiind o circumstanta personala.
Starea de necesitate daca se depaseste trebuie sa coexiste cu actiunile faptuitorului si el sa isi fi dat seama ca face urmari mai grave decat daca pericolul nu era inlaturat. Daca el nu isi da seama, fapta lui nu va fi considerata infractiune. Aceasta depasire intra si ea in categoria circumstantelor personale.
O alta circumstanta atentuanta legala este acoperirea integrala a prejudiciului material cauzat prin infractiune care consta in intelegerea de catre faptuitor ca trebuie sa isi repare fapte pentru a nu fi obligat pe cale judecatoreasca.
Doctrina a aratat ca exista si circumstante atenuante judiciare precum: eforturile depuse de infractor pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiuniisi imprejurarile legate de fapta comisa care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului.
Ele reduc cu 1/3 limitele speciale maxime si minime ale pedepsei prevazute de lege. Acest fapt il ajuta pe judecator sa aprecieze liber o pedeapsa deoarece nu mai este obligat sa aplice una sub minimul special al pedepsei dar pastreaza aceasta sansa doar daca in ceea ce priveste indiviualizarea lor se va ajunge la o concluzie asemanatoare. De exemplu, pentru o pedeapsa de la un an la 5 ani cu efect al circumstantelor atenuante limitele speciale vor fi de la 8 luni la 3 ani si 4 luni.
Daca exista o pedeapsa cu inchisoare alternativa cu amenda instanta va alege intai amenda iar mai apoi limitele pedepsei vor fi reduse cu o treime. Daca pedeapsa este prevazuta doar cu amenda, atunci se va aplica intre limitele ei dar se va reduce cu o treime.
Este de precizat faptul ca efectele circumstantelor atenuante nu se rasfrang asupra pedepselor complementare ci doar asupra pedepselor principale. In cazul in care exista pluralitate de circumstante atenuante reducerea limitelor speciale ale pedepsei se va face o singura data, iar daca pedeapsa inchisorii este detentiunea pe viata se va aplica o pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani.
Asadar, prin acest mod se va face si o determinare proportionala a efectului atenuant tinandu-se seama de gradul de pericol abstract pe care l-a identificat legiuitorul pentru o infractiune. Fata de vechea reglementare , s-a eliminat circumstata ce se refera la comportamentul bun a infractorului inainte de savarsirea unei infractiuni pentru ca ea sa se stabileasca in functie de criteriile generale de individualizare a pedepsei.