1. faq2Citarea prin publicitate a persoanei juridice. Posibilitatea numirii curatorului judiciar

         Problema aplicării, prin analogie, a dispozițiilor art. 167 NCPC și persoanei juridice, cu consecința desemnării unui curator pentru reprezentarea legală în fața instanței, a făcut obiectul de dezbatere și cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor civile, organizată la Craiova, în perioada 21-22 martie 2014. Cu această ocazie, opinia îmbrățișată de majoritatea participanților prezenți la întâlnire a fost în sensul ca dispozițiile art. 167 NCPC să fie aplicate și persoanelor juridice, motivat de necesitatea respectării exigențelor dreptului la un proces echitabil și în cazul persoanei juridice, în componenta sa vizând asigurarea principiului contradictorialității, sub aspectul îndeplinirii legale a procedurii de citare. Opinia astfel conturată a avut în vedere și soluția conturată în practica judiciară, sub imperiul Codului de procedură civilă anterior, în ceea ce privește sfera de aplicare a dispozițiilor art. 95 alin. (1), dispoziții a căror formulare, la rândul lor, evoca explicit doar ipoteza persoanei fizice. În sprijinul opiniei contrare, au fost însă aduse ca argumente: – interpretarea strictă, gramaticală a dispozițiilor art. 167 NCPC, edictate in terminis pentru persoana fizică. Astfel, art. 167 alin. (1) NCPC face referire explicită la domiciliul pârâtului, în contextul în care noul Cod, atunci când a înțeles să ia în considerare ambele tipuri de subiecte de drept (persoana fizică și persoana juridică) apelează la sintagma “domiciliul” sau, după caz, “sediul”; – interpretarea sistematică – art. 166 NCPC, care precede dispoziția privind citarea prin publicitate, face și el referire, în formularea sa, la incidente în materie de 34 citare a persoanei fizice (spre exemplu, destinatarul actului nu mai locuiește în imobil); – dispoziții din legislația extraprocesuală care vizează sediul persoanei juridice, respectiv art. 229 NCC, care dispune că stabilirea sau schimbarea sediului persoanei juridice pe altă cale decât aceea a efectuării mențiunilor corespunzătoare în registrele de evidență și publicitate nu poate fi opusă terților – ori, în cazul profesioniștilor supuși înregistrării în registrul comerțului, Legea nr. 26/1990 care, printre altele, cuprinde sancțiuni pentru cazul neefectuării mențiunilor privind schimbarea sediului, ceea ce face din schimbarea, în fapt, a sediului nu o simplă inabilitate/stângăcie a entității supuse înregistrării, ci o faptă ilicită. În sprijinul acestei din urmă opinii a fost adus, cu ocazia unei conferințe privind aspecte de practică neunitară intervenite de la intrarea în vigoare a noului Cod civil și noului Cod de procedură civilă, organizată la INM, și un argument de natură practică, vizând dificultățile, mai ales sub aspectul costurilor (ce ajung să fie avansate în proces de către adversarul persoanei juridice pentru care s-ar aplica dispozițiile art. 167 NCPC) implicate de desemnarea, pentru o asemenea persoană juridică, a curatorului special.

2) Incidenţa citării prin publicitate a însuşi reclamantului (apelantului/recurentului) potrivit art. 167 NCPC în cazurile prevăzute de art. 166 NCPC

       Numai pârâtul poate fi citat prin publicitate, iar nu şi reclamantul, pentru următoarele argumente: – art. 167 NCPC, destinat citării prin publicitate, se referă expres numai la pârât ca beneficiar al comunicării realizate în această modalitate. Deși art. 155 pct. 13 și pct. 14 NCPC utilizează pluralul pentru a identifica persoanele care urmează să fie citate prin publicitate trebuie observat că în textul întregului art. 155 NCPC este utilizat pluralul, ceea ce face dificil de stabilit dacă în cuprinsul celor două texte legiuitorul se referă la reclamant și pârât sau, mai degrabă, la reclamanți aflați în situații similare; 35 – este dificil de conceput o situație în care se impune citarea reclamantului prin publicitate, în condițiile în care acesta este obligat să indice în cuprinsul cererii de chemare în judecată domiciliul, reședința sau sediul său [art. 194 lit. a) NCPC]. Neîndeplinirea obligației este sancționată cu anularea cererii de chemare în judecată încă din faza regularizării ei, în condițiile art. 200 NCPC; – dacă reclamantul își schimbă locul citării pe parcursul judecății, fără a înștiința instanța și partea adversă, devine incident art. 172 NCPC (text care stabilește sancțiunea aplicabilă în situația schimbării locului citării, respectiv considerarea procedurii de citare la vechiul loc de citare ca legal îndeplinită), și nu art. 167 NCPC (care reglementează comunicarea prin publicitate); – dispozițiile art. 166 NCPC nu vizează persoana reclamantului, ci pe pârât. Imposibilitatea de comunicare a actului de procedură la care se referă art. 166 NCPC privește persoana pârâtului, din moment ce, așa cum rezultă din același text legal, instanța va înștiința partea care a cerut comunicarea despre această împrejurare și îi va pune în vedere să facă demersuri pentru a obține noua adresă. Or, aceste obligații nu pot fi stabilite decât în sarcina reclamantului, astfel că rezultă cu claritate că textul are în vedere doar ipoteza imposibilității de comunicare a actului de procedură către pârât. În situaţia în care imposibilitatea de comunicare a actelor de procedură l-ar privi chiar pe reclamant (cum ar fi cazul demolării sau al faptului că imobilul a devenit de nelocuit), nu sunt aplicabile dispozițiile art. 166 NCPC, întrucât privesc cazul imposibilității de comunicare a actului de procedură către pârât, nici dispozițiile art. 167 NCPC privitoare la citarea prin publicitate, pentru argumentele sus-menționate, ci prevederile art. 172 NCPC, care au în vedere tocmai ipoteza schimbării locului citării reclamantului pe parcursul derulării procesului, fără să distingă după cum schimbarea este fortuită sau voluntară. În consecință, se va reține din cuprinsul art. 172 NCPC obligația reclamantului de a aduce la cunoștința instanței și a părții adverse noul loc unde ar urma să fie citat, în cele două ipoteze (schimbare fortuită sau voluntară), iar, în caz de neconformare, restituirea citaţiei la dosar nu va impieta asupra considerării procedurii de citare legal îndeplinită.