Codul civil prevede în art. 626 că proprietarul poate să consimtă la limitarea dreptului său prin acte juridice, care nu încalcă ordinea publică și bunele moravuri. Clauza de inalienabilitate este o limită convențională a dreptului de proprietate. Astfel, obiectul clauzei îl reprezintă bunurile proprietate privată. Bunurile proprietate publică nu pot face obiectul clauzei. Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile. Însă, în condițiile legii organice ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică.
Prin convenție sau prin testament se poate interzice înstrăinarea unui bun, pentru o durată de cel mult 49 de ani și dacă există un interes serios și legitim. Dacă interesul care a justificat clauza de inalienabilitate a dispărut sau a apărut un interes superior, instanța poate autoriza ca dobânditorul să dispună de bunul respectiv.
Spre exemplu, se lasă prin testament un apartament cu condiția ca acesta să nu fie înstrăinat pentru următorii 5 ani. Însă, dobânditorul suferă un accident de masină și are nevoie urgentă de tratament medical costisitor, fiind nevoit să vândă apartamentul. În acest caz, instanța poate autoriza ca dobânditorul să dispună de bun, fiindcă a apărut un interes superior, sănătatea, poate chiar viața dobânditorului.
Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate într-un contract poate atrage nulitatea contractului, dacă aceasta a fost determinată la încheierea acestuia. În contractele cu titlu oneros, caracterul determinant se prezumă, până la proba contrară.
Clauza nu poate fi invocată împotriva dobânditorilor bunului sau a creditorilor proprietarului care s-a obligat să nu înstraineze decât dacă este valabilă și îndeplinește condițiile de opozabilitate. Cu privire la opozabilitate, pentru imobile trebuie îndeplinite, formalitățile de publicitate prevăzute de lege, dacă este cazul. În cazul bunurilor mobile sunt aplicate în mod corespunzător, regulile prevăzute pentru dobândirea proprietății prin posesia de bună-credință.
În cazul în care clauza de inalienabilitate a fost prevăzută într-un contract cu titlu gratuit, ea este opozabilă și creditorilor anteriori ai dobânditorului, dar și creditorilor actuali și viitori ai dobânditorului. Neîndeplinirea condițiilor de opozabilitate nu îl lipsește pe beneficiarul clauzei de dreptul de a pretinde daune-interese proprietarului care nu se conformează acestei obligații. Iar, dacă dobânditorul încalcă clauza, înstrăinătorul poate să ceră rezoluțiunea contractului.