Complicitatea este o forma de participatie penala, ce presupune inlesnirea ori ajutorarea materiala ori morala a unei persoane, in savarsirea unei infractiuni.

            De asemenea, este complice si acea persoana care promite, anterior ori concomitent cu savarsirea faptei, ca va primi, va transforma ori va ajuta la valorificarea bunurilor rezultate din infractiune ori ca il va ajuta pe infractor sa scape ori sa zadarniceasca urmarirea penala, sa ingreuneze ancheta, judecata ori sa impiedice executarea unei pedepse. Nu va fi un simplu „favorizator” dat fiind ca intelegerea intre ei a aparut inainte ori concomitent cu savarsirea faptei, in timp ce favorizatorul nu trage niciun folos material pentru el ori pentru altul, nu a participat in niciun fel la savarsirea faptei si nici nu s-a inteles cu infractorul decat dupa ce fapta a fost savarsita. In cazul favorizatorului nu trebuie sa existe nici macar o promisiune in sensul ca „se va gandi daca il va ajuta sau nu dupa savarsirea faptei”.

            Daca un complice nu isi respecta promisiunea de a-l ajuta pe infractor, va fi in continuare complice, fiind irelevant faptul ca autorul a fost, spre exemplu, prins deoarece complicele nu a venit cu el asa cum a promis. De ce? Deoarece este foarte posibil ca un infractor sa treaca la savarsirea faptei deoarece a avut certitudinea ca nu va fi singur, prin urmare complicele, desi nu i-a mai acordat sprijinul promis, a contribuit decisiv la savarsirea faptei dandu-i acestuia curajul de a comite o fapta pe care poate altfel nu ar fi putut sa o comita.

            Un complice nu va putea niciodata comite o „tentativa” de a ajuta un infractor sa comita o fapta. Complicitatea ori exista ori nu exista.

            Daca o persoana ajuta mai multi autori, vom avea mai multe fapte de complicitate, deci mai multe infractiuni aflate in concurs, nu doar o infractiune.

            Complicele poate actiona doar cu intentie directa sau indirecta, prin urmare nu este necesar sa vrea sa ajute, este suficient sa isi dea seama ca ceea ce el face contribuie in orice fel la savarsirea faptei. Se poate comite si cu praeterintentie.

            Daca autorul desista, nici complicele nu este sanctionat, prin urmare, instigarea este mai grava decat complicitatea.

            Ajutorul poate fi acordat direct ori prin intermediul unei alte persoane prin actiuni ori prin inactiuni (deci complicele isi poate da ajutorul si prin faptul ca nu face ceva ce in mod normal, legea il obliga sa faca).

            Daca autorul savarseste o fapta mai grava, complicele va raspunde pentru fapta la care a dat ori si-a oferit ajutorul.

            Daca autorul savarseste o fapta mai usoara, complicele va raspunde pentru fapta efectiv comisa de autor.

            Nu poate exista concurs intre complicitate si tainuire, deoarece in cazul complicitatii, intelegerea este pealabila si in plus, in cazul tainuirii nu trebuie ca tainuitorul sa aiba vreo implicare in savarsirea faptei.

Felurile complicitatii:

  1. materiala: ajutarea ori sprijinirea cu orice mijloace materiale ca autorul sa savarseasca fapta (de ex, ii procura arma). Este necesar ca autorul sa se foloseasca de acestea.

  1. morala: cand complicele sprijina decizia luata de autor de a comite fapta. In situatia in care complicele este persoana care l-a ajutat sa ia decizia, nu va fi tras la raspundere pentru complicitate, ci pentru instigare. Acesta este inca un argument in sprijinirea afirmatiei anterioare conform careia instigarea este mai grava decat complicitatea, deoarece instigarea o absoarbe pe aceasta.

In cazul in care complicitatea este materiala, ajutorul dat prin anumite instrumente de exemplu, nu va fi sanctionat intotdeauna cu confiscarea, acest lucru va depinde de la caz la caz.

Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !

Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro
Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23

https://plus.google.com/u/0/110226105227936026014/posts