Temeiul juridic al unei astfel de acţiuni este raportat la izvorul care a născut obligaţia pentru care se cere executarea.

Conform Noului Cod Civil, răspunderea poate fi delictuală sau contractuală. În ceea ce priveşte răspunderea delictuală, aceasta este reglementată în art 1349 – 1395 din Codul Civil, iar cea contractuală în art 1350 coroborat cu prevederile referitoare la fiecare contract în speţă (Cartea a-V-a, Obligaţii).

Efectul principal al răspunderii civile constă în naşterea unui raport juridic de obligaţii între autorul prejudiciului sau, după caz, persoana chemată de lege să răspundă şi victima injust prejudiciată, al cărui conţinut juridic este alcătuit din dreptul de creanţă al victimei la repararea prejudiciului şi îndatorirea corelativă a persoanei chemată de lege să-l repare. Victima este creditorul obligaţiei de reparare a prejudiciului, iar autorul prejudiciului este debitorul acelei obligaţii. Realizarea creanţei creditorului şi executarea obligaţiei personale a debitorului înseamnă repararea prejudiciului şi repunerea victimei în situaţia anterioară.

Art 1385 stabileşte şi întinderea reparaţiei – dacă legea nu prevede altfel, acesta se repară integral, iar despăgubirea trebuie să cuprindă si piederea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile făcute cu evitarea sau limitarea prejudiciului.

În ceea ce priveşte beneficiul nerealizat – lucrum cessans -, jurisprudenţa a reţinut că într-adevăr prejudiciul trebuie reparat în integralitatea sa, ceea ce înseamnă că autorul prejudiciului este obligat să acopere atât pierderea suferită de cel prejudiciat, cât şi câştigul pe care în condiţii obişnuite ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit.

Aşadar, două elemente condiţionează acoperirea beneficiului nerealizat:

  • prejudiciul să fie cert în ceea ce priveşte existenţa sa

  • să existe o reală posibilitatea de evaluare a acestuia.

Certitudinea beneficiului nerealizat se poate dovedi cu înscrisuri. Pentru dovedirea existentei beneficiului nerealizat, incumbă părţii care se pretinde creditor să propună dovezi relevante şi pertinente. Sub acest aspect, este important ca cel care înaintează cererea pretenţiilor să desfăşoare o activitate economică în mod regulat, de al cărui beneficiu să fi fost privat, din cauza pierderii suferite în urma faptei autorului. Pe baza înscrisurilor trebuie să poată fi stabilit cuantumul lunar al sumei realizate de petent ca urmare a activităţii economice desfăşurate în mod regulat, căci dacă nu poate fi stabilit caracterul constant al veniturilor, nu există nici posibilitatea de evaluare a acestora.

Instanţa a respins acţiunile formulate ce nu îndeplineau această condiţie.

În cauză, în ceea ce priveşte beneficiul nerealizat, instanţa reţine că reclamantul a formulat o cerere pentru acordarea ajutorului public judiciar, în dovedirea căreia a anexat mai multe înscrisuri printre care şi un certificat fiscal emis în data de 09.05.2012 de către Consiliul Local —– (fila 20), din care rezultă că reclamantul nu are autorizaţie conform OUG nr. 44/2008, acesta neavând impozite şi taxe neplătite, precum şi alte datorii către bugetul local, deci acesta nu era înregistrat ca desfăşurând o activitate economică în mod regulat, respectiv servicii de cărăuşie (după cum se arată în cererea de chemare în judecată) cu scopul de a obţine un profit.

Aşa cum s-a arătat mai sus, prejudiciul trebuie să fie cert atât în ceea ce priveşte existenţa sa, cât şi în ceea ce priveşte posibilitatea de evaluare a acestuia. Faţă de cele arătate anterior, în lipsa unor înscrisuri pe baza cărora să poată fi stabilit cuantumul lunar al sumei realizate de reclamant ca urmare a activităţii de cărăuşie, nu poate fi stabilit caracterul constant al veniturilor, neexistând nici posibilitatea de evaluare a acestora, cu atât mai mult cu cât cele declarate de —– diferă mult de cele susţinute chiar de către reclamant.  (Dosar 4813/270/2012, Judecătoria Oneşti)