Sediul materiei este dat de art. 957-962 NCC.
Indiferent daca este vorba despre o mostenire legala, testamentara sau contractuala, o persoana poate mosteni, daca intruneste, in mod cumulativ, urmatoarele trei conditii:
1. să aibă capacitate succesorala, adica sa existe la momentul deschiderii mostenirii sau cu alte cuvinte sa aiba aptitudinea de a fi subiect al drepturilor si obligatiilor pe care le implica calitatea de succesor;
2. să aibă vocatie la mostenire (in temeiul legii sau in temeiul testamentului);
3. să nu fie nedemnă de a mosteni.
1.Capacitatea de a mosteni
Potrivit art. 957 alin. (1) teza 1 NCC, “o persoana poate mosteni daca exista la momentul deschiderii mostenirii”. Aceasta cerinta este consecinta conceptiei potrivit careia nu poate exista nici un moment un patrimoniu fara titular.
Au capacitate succesorala urmatoarele categorii de persoane:
a) Persoanele fizice in viata la data dechiderii mostenirii. Acesta nu inseamna insa ca toate persoanele in viata il vor mosteni pe defunct, lucru care ar fi absurd, ci doar ca dintre persoanele persoanele cu vocatie la mostenire , care nu sunt nedemne fata de defunct, au capacitatea de a mosteni numai acelea care sunt in viata la deschiderea succesiunii, persoanele predecedate sau care nu sunt inca nascute sunt excluse din cercul persoanelor care pot mosteni;
b) Persoanele disparute. Potrivit art. 953 NCC, “cel disparut este socotit a fi viata, daca nu a intervenit o hotarare declarativa de moarte ramasa definitivita. Rezulta asadar ca persoanele disparute au capacitate succesorala. Data mortii este data incetarii capacitatii succesorale a persoanei disparute;
c) Copilul conceput, dar nenascut la data deschiderii succesiunii. Potrivit art. 36 NCC, “drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, insa numai daca el se naste viu”. Dispozitiile art. 412 NCC referitoare la timpul legal al conceptiunii sunt aplicabil. Copilul conceput, dar nenascut are asadar capacitate succesorala. Conceptia copilului este o chestiune de fapt care poate fi dovedita de cel interesat prin orice mijloc de proba;
Prin urmare, nu au capacitate succesorala: persoanele fizice care nu sunt in viata sau cel putin concepute si persoanele juridice care nu sunt in fiinta la data deschiderii succesiunii si nici comorientii.
2. Vocatie la mostenire
Vocatia succesorala sau chemarea la mostenire este conferita fie prin vointa legii, fie prin vointa lui de cuius exprimata prin testament sau donatie de bunuri viitoare. Determinarea persoanelor care au vocatie succesorala poarta denumirea de devolutiune succesorala (legala sau testamentara). Vocatia succesorala poate fi generala atunci cand desemneaza vocatia potentiala (eventuala) a unor persoane de a culege mostenirea lasata de o alta persoana sau concreta (efectiva) pe care o persoanele care culeg in mod efectiv mostenirea determinate cu ajutorul devolutiunii succesorale.
3.Persoana sa nu fie nedemna de a mosteni
Nedemnitatea consta in decaderea de drept a mostenitorului legal din dreptul de a culege o succesiune determinata inclusiv la rezerva la care ar fi avut dreptul din aceasta mostenire deoarece s-a facut vinovat de o fapta grava fata de cel care lasa mostenirea sau fata de memoria acestuia.
Potrivit art. 655 NCC, nedemnitatea succesorala intervine in 2 cazuri: cand un succesibil este condamnat penal pentru savarsirea unei infractiuni cu intentia de a-l ucide pe cel ce lasa mostenirea si cand un succesibil este condamnat pentru savarsirea , inainte de deschiderea mostenirii, a unei infractiuni cu intentia de a-l ucide pe un alt succesibil care, daca mostenirea ar fi fost deschisa la data savarsirii faptei, ar fi inlaturat sau ar fi restrans vocatia la mostenirea faptuitorului. Ca efect al constatarii nedemnitatii, nedemnul va fi inlaturat de drept de la mostenirea ab intestat fiind considerat strain de mostenire, partea sa profitand celorlalti comostenitori sau legatari universali sau cu titlu universal.
Nedemnitatea, fiind o pedeapsa civila, produce efecte specifice in raport cu nedemnul si in raport cu descendentii nedemnului. Efectul principal al nedemnitatii este decaderea nedemnului din dreptul de a-l mosteni pe defunct, cu alte cuvinte inlaturarea completa de la mostenirea acestuia, el neputand culege nici rezerva succesorala, la care ar fi indreptatit in calitate de mostenitor rezervatar.
Conform dispoziilor art. 961 alin. (1) NCC, efectele nedemnitatii pot fi inlaturate expres prin testament sau printr-un act autentic notarial de catre cel care lasa mostenirea, dar in alin. (2) se mentioneaza ca “efectele nedemnitatii nu pot fi inlaturate prin reabilitarea nedemnului, amnistia intervenita dupa condamnare, gratiere sau prin prescriptoa executarii pedepsei penale”.
LEAVE A REPLY