Conflictul de competență constituie un incident procedural important în soluționarea unei cauze civile, ce poate determina amânarea judecății, constituind o excepție dilatorie în procesul civil. Operează în situația în care două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă competente să judece același proces, existând un conflict de competență pozitiv ori când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente- conflict negativ.

     Acest incident procedural poate exista nu doar ipoteza unei instanțe judecătorești, ci și pentru conflictul intervenit între secțiile specializate ale aceleiași instanțe judecătorești ori pentru completele specializate.

      Conflictul poate apărea atunci când obiectul cererii are o natură contradictorie care poate determina o apreciere inexactă a normei de drept aplicabile în cauză, în ceea ce privește instanța competentă material sau teritorial. De asemenea, desele schimbări de acte normative, incidente într-o cauză, pot afecta corecta apreciere a competenței. Controlul de constituționalitate, recursurile în interesul legii ori hotărârile prealabile date pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt menite a atenua aceste inexactități de aplicabilitate a regulilor de stabilire a competenței.

     O instanță în fața careia s-a ivit un conflict de competență va trebui să suspende din oficiu judecata cauzei și să înainteze dosarul instanței competente să soluționeze conflictul. Aceasta se determină în baza regulii conform căreia pentru conflictul ivit între două instanțe judecătorești, competentă e instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict. Dacă e vorba de un conflict ivit între o instanță judecătorească și un alt organ  cu activitate jurisdicțională- se soluționează de instanța judecătorească ierarhic superioară instanței în conflict. Conflictul intervenit între două secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se soluționează de completul de 5 judecători. Conflictul intervenit între două secții ale unei instanțe judecătorești se soluționează de secția ierarhic superioară comună.

      Instanța va judeca în camera de consiliu, fără citarea părților, printr-o hotărâre definitivă.

   În această materie este prevăzută o limitare a conflictului care poate apărea- nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție, iar hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere.

     În cazul declarării necompetenței, dovezile administrate în fața instanței necompetente rămân câștigate judecății și instanța competentă, învestită cu soluționarea cauzei nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice.