Consimtamantul in Noul Cod Civiul detine doua acceptiuni, prin el intelegand ca reprezinta manifestarea de vointa prin care o parte isi exprima hotararea de a incheia un act juridic si deasemneaza acordul de vointa al partilor actlui juridic.
Pentru a se putea produce efectele juridice vointa partilor trebuie sa fie exteriorizata si sa fie cunoscuta de alte persoane ( vointa declarata). Vointa juridica are doua elemente:vointa interna/reala si vointa declarata consimtamantul existand in momentul in care vointa interna a fost declarata.
Valabilitatea consimtamantului presupune conform art 1204 NCC intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii.
1. sa fie exprimat in cunostinta de cauza, adica sa provina de la o persoana cu discernamant. Discernamantul este aptitudinea psihica a persoanei fizice de a isi intelege propriile fapte, de a face diferinta intre ceea ce este licit si ilicit. Capacitate avand in vedere ca este o stare de drept care este recunoscuta oricarei persoane, discernamantul este o stare de fapt care se apreciaza in functie de imprejurari prezumtia fiind ca persoanele capabile au dicernamant. Acesta nu este valabil in cazul persoanelor juridice.
2. sa fie dat cu intentia de a produce efecte juridice. Lipseste intentia de a produce efecte juridice in situatia cand a fost dat in gluma, din prietenie, curtoazie, serviabilitate, amabilitate, cand consimtamantul a fost dat cu o rezerva mintala cunoscuta de destinatar, cand consimtamantul a fost dat sub o conditie pur potestativa din partea celui care se obliga si cand consimtamantul este dat prea vag.
Sanctiunea de nerespectare a intentiei producerii efectelor juridice ale consimtamantului este nulitatea absoluta.
3. sa fie exteriorizat. Se pune in aplicare principiul consensualismului care prevede ca partile au dreptul sa-si aleaga modul in care isi exprima vointa interna la incheierea valabila a actului juridic. Manifestarea de vointa poate fi expresa (directa) sau tacita (indirecta) si poate fi exprimata verbal, in scris sau printr-un comportament care sa nu lase indoiala asupra intentie de a produce efectele juridice corespunzatoare. In practica s-a demonstrat faptul ca tacerea nu are valoare juridica decat atunci cand rezulta din lege, din acordul partilor, din uzante sau in alte imprejurari.
4. Consimtamantul trebuie sa fie neviciat. Pentru a fi valabil consimtamantul nu trebuie afectat de viciile sale : eroarea, dolul, violenta si leziunea.