Contestația la executare poate fi introdusă în următoarele cazuri:
1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, de către cei interesați sau vătămați prin executare;
2) În cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii, de către cei interesați sau vătămați prin executare;
3) Dacă nu s-a utilizat procedura de lămurire a hotărârii și de înlăturare a dispozițiilor contradictorii prevăzută de art. 443, după pronunțarea hotărârii, se poate formula contestație la titlu, în baza procedurii de contestație la executare, dacă sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu;
4) După începerea executării silite se poate solicita anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă aceasta a fost emisă fără îndeplinirea condițiilor legale, de către cei interesați sau vătămați prin executare;
5) În cadrul judecării contestației la executare poate fi cerută împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie, de către partea interesată;
6) În cadrul procedurii urmăririi silite mobiliare sau imobiliare ori a predării silite a bunului imobil sau mobil, contestația poate fi introdusă și de o terță persoană, dacă acesta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul respectiv.
Contestația la executare trebuie să fie introdusă cu respectarea următoarelor termene:
1) 15 zile de când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă;
2) 15 zile de când cel interesat a primit comunicarea ori, după caz înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
3) 15 zile de când debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație;
4) 5 zile de la comunicare pentru contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, dacă acestea nu sunt potrivit legii definitive;
5) Oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de obține executarea silită, pentru contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu;
6) În tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului, dacă prin lege nu se prevede altfel, pentru contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, neintroducerea contestației permite valorificarea dreptului pe cale unei cereri separate, sub rezerva drepturilor dobândite de terții adjudecatari.
Condiții de admisibilitate a cererii de contestație la executare:
1) Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație, motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă;
2) Dacă executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui;
3) Nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații. Contestatorul îsi poate modifica cererea inițială, adăugând motive noi de contestație dacă, în privința acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare al contestației.
LEAVE A REPLY