Sediul materiei se regaseste in art. 522-526 NCPC.
Potrivit art. 238 alin. (1) NCPC, la primul termen de judecata, judecatorul va estima durata necesara pentru cercetarea procesului, tinand cont de imprejurarile cauzei, astfel incat procesul sa fie solutionat intr-un termen optim si previzibil. In conditiile alin. (2) al aceluiasi articol, acest termen poate fi reconsideart ulterior.
Acesta reglementare corespunde reglementarilor europene, unde in art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului s-a statuat faptul ca, “orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, in termen optim si previzibil, de catre o instanta independenta, impartiala si stabilita de lege”.
Contestatia in tergiversarea procesului poate fi definita ca un remediu oferit de lege care are aplicabilitate in situatii in care, instanta cauzeaza amanarea nejustificata sau nu dispune masurile necesare pentru asigurarea solutionarii procesului intr-un termen optim si previzibil.
Contestatia se poate face de oricare dintre partile litigante (reclamant, parat, intervenient, chemat in garantie, apelant, recurent, etc.), dar si de catre procuror, atunci cand acesta participa la judecata.
Conform art. 522 alin. (2) NCPC, contestatia in tergiversarea procesului se poate face in urmatoarele cazuri:
1. cand legea stabileste un termen de finalizare a unei procedure, de pronuntare ori de motivare a unei hotarari, insa acest termen s-a implinit fara rezultat;

2. cand instanta a stabilit un termen in care un participant la proces trebuia sa indeplineasca un act de procedura, iar acest termen s-a implinit, insa instanta nu a luat, fata de cel care nu si-a indeplinit obligatia, masurile prevazute de lege;

3. cand o persoana ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligata sa comunice instantei, intr-un anumit termen, un inscris sau date ori alte informatii rezultate din evidentele ei si care erau necesare solutionarii procesului, iar acest termen s-a implinit, insa instanta nu a luat, fata de cel care nu si-a indeplinit obligatia, masurile prevazute de lege;

4. cand instanta si-a nesocotit obligatia de asolutiona cauza intr-un termen optim si previzivil prin neluarea masurilor stabilite de lege, sau prin neindeplinirea din oficiu, atunci cand legea o impune, a unui act de procedura necesar solutionarii cauzei, desi timpul scurs de la ultimul sau act de procedura ar fi fost suficient pentru luarea masurii sau indeplinirea actului.
In ceea ce proveste retragerea contestatie, s-a prevazut faptul ca, aceasta poate fi retrasa oricand pana la solutionarea ei, insa odata retrasa ea nu poate fi reitenerata, ceea ce presupune ca reiterarea ei ar fi privita ca inadmisibila.
Contestatia se poate face in scris, dar si oral, in fata completului care solutioneaza cauza, sustinerile partii care o formuleaza urmanad a fi consemnate in incheierea de sedinta. Aceasta se depune la instanta investita cu solutionarea procesului pentru care s-a invocat tergiversarea judecatii si va fi solutionata la acelasi termen la care a fost formulata ori in termen de 5 zile, in acest din urma caz legea prevazand ca solutionarea se va face fara citarea partilor.
Cand apreciaza contestatia ca fiind intemeiata, completul de judecata pronunta o incheiere nesupusa niciunei cai de atac, prin care ia de indata masurile necesare inlaturarii situatiei care a provocat tergiversarea procesului.
Contestatia nu suspenda solutionarea cauzei.
In cazul in care, contestatia a fost facuta cu rea-credinta, autorul acesteia poate fi obligat la plata unei amenzi judiciare de la 500 la 2.000 lei, precum si, la cererea partii interesate, la plata de despagubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin introducerea contestatiei.