Contractele aleatorii sunt acele contracte cu titlu oneros in care intinderea (uneori chiar existenta) obligatiilor, pentru una dintre parti ori pentru ambele parti, nu este cunoscuta in momentul incheierii contractului, caci obligatiile depind de un eveniment viitor si incert. In aceste contracte exista sansa de castig ori de pierdere pentru toate partile contractante.
Contractele aleatorii nu au niciodata caracter unilateral (caracterul unilateral exista pentru toate partile, nu doar pentru una sau unele dintre ele).
Un contract cu titlu gratuit nu poate avea niciodata caracter aleatoriu, pentru ca acest lucru ar insemna ca una dintre parti nu ar putea pierde, ceea ce duce implicit la imposibilitatea unui castig pentru cealalta parte.
Elementul aleatoriu:
Elementul aleatoriu consta in sansa de castig ori in pierderi si exista fata de toate partile.
Un exemplu de contract aleatoriu este contractul de renta-viagera. Obligatia credirentierului este certa in momentul incheierii contractului (mai precis, ne referim la obligatia de transmitere a proprietatii bunului in schimbul rentei) dar este incerta obligatia debirentierului fiindca ea depinde de durata vietii credirentierului.
Prin urmare, obligatia nu este cunoscuta clar pentru una dintre parti, dar sansele de castig ori de pierdere sunt la amandoua partile contractante.
In momentul incheierii contractului, necunoasterea duratei vietii credirentierului duce la imposibilitatea de a determina daca valoarea bunului transmis este mai mare decat valoarea totala a rentelor pe care urmeaza sa le plateasca debirentierul.
Daca credirentierul va trai suficient de mult pentru ca rentele ce ii sunt platite sa depaseasca valoarea bunului, acesta va fi in castig. In caz contrar, deci daca nu traieste suficient ci doar o perioada scurta in care rentele nu acopera valoarea bunului, castigul va fi al debirentierului.
La momentul incheierii contractului nu se cunoaste care este intinderea castigului ori a pierderii putand fi cunoscute si estimate numai in momentul indeplinirii sau al neindeplinirii evenimentului viitor si incert.
Elementul aleatoriu trebuie cunoscut si avut in vedere de parti la incheierea contractului caci tine de esenta acestuia si face parte din cauza lui.
Contractele aleatorii nu pot fi atacate pentru leziune (nici tranzactia nu poate fi atacata pentru leziune) chiar daca partea avea capacitate restransa.
In absenta elementului aleatoriu contractul va fi nul.
Exemple de contracte aleatorii:
-contractul de asigurare
-contractul de renta-viagera
-contractul de intretinere
-jocul si prinsoarea
etc
Elementul aleatoriu a fost contestat in contractul de asigurare, pe motiv ca in cazul in care s-ar intampla cazul asigurat, asiguratorul are o certitudine asupra castigului sau deoarece a castigat deja primele in asa fel in cat sa poata acoperi toate cazurile asigurate posibile.
Totusi, trebuie sa tinem cont ca de fapt asiguratorul nu cunoaste exact aceste lucruri, doar face un calcul de probabilitate pe baza exploatarii statistice. Daca exista posibilitatea ca acel eveniment sa se intample, este aleatoriu pentru ca nimeni nu cunoaste cu certitudine cand va avea loc. Daca producerea evenimentului ar fi imposibila, contractul este nul.
Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !
Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro
Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23
LEAVE A REPLY