Contractul de cont curent este reglementat in cadrul art. 2171- 2183 C.Civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 2.171 C.Civ, contractul de cont curent este acela prin care părţile, denumite curentişti, se obligă să înscrie într-un cont creanţele decurgând din remiteri reciproce, considerându-le neexigibile şi indisponibile până la închiderea contului.
După cum se observă, contul curent poartă asupra unor sume de bani pe care şi le datorează curentiştii, sume care izvorăsc din alte raporturi juridice decât cele specifice contului curent. Aşadar, contul curent este o operaţiune strâns legată de anumite raporturi principale, în temeiul cărora părţile realizează acele „remiteri” de care face vorbire norma legală ce defineşte contractul. Remiterile pot fi foarte diferite, spre exemplu, un contract de vanzare, un contract de locatiune, un contract de mandat, etc.
La termenul convenit de parti, denumit de lege momentul “inchiderii contului” se face compensarea articolelor de activ si pasiv si se lichideaza soldul, care este singura creanta exigibila. Creantele inscrise in cont sunt considerate indisponibile si neexigibile. Totusi, daca niciuna dintre parti nu poate cere executarea unei creante inscrise in cont pana la termenul convenit, creditorii oricaruia dintre curentisti pot solicita instantei sa dispuna, pe cale de ordonanta preseditiala, incheierea inainte de termen a contului curent, pentru executarea sau poprirea soldului rezultat in favoarea curentistului debitor.
In ceea ce priveste caracterele juridice ale contractului de cont curent sunt de mentionat urmatoarele:
a) contractul de cont curent este un contract cu titlu oneros;
b) contractul de cont curent este un contract sinalagmatic;
c) contractul de cont curent este un contract consensual;
d) incheierea contractului de cont curent reprezinta un act de dispozitie;
e) contractul de cont curent poate fi incheiat intre profesionisti, intre un profesionist si un alt subiect de drept civil sau intre subiecte de drept civil care nu au calitatea de profesionist.
Articolul 2172 din C. civ., instituie regulile de determinare a creantelor excluse. Prima dintre ele, cu caracter general, este ca nu vor fi inscrise in cont creantele care nu pot fi stinse prin compensatie, intrucat unul dintre efectele contractului de cont curent este cel de compensatie pana la concurenta debitului si creditului. Prin urmare, creantele ce nu sunt certe, lichide si exigibile nu pot constitui remiteri in contul curent.
A doua regula distinge dupa caracterul specializat al creantelor, astfel legiuitorul exclude de la inscrierea intr-un cont curent incheiat de profesionisti creantele ce excedeaza exercitiul activitatii profesionale. Partile pot stipula insa contrariul, caz in care totalitatea creeantelor rezultand din prestatiile lor reciproce vor putea fi decontate prin contul curent.
In ceea ce priveste efectele contractului de cont curent, acesta are ca si efecte principale următoarele: transferul dreptului de proprietate, novaţia, indivizibilitatea şi compensaţia. Contractul de cont curent dă naştere şi la anumite efecte secundare, precum: dreptul la dobânzi (art. 2179 alin. 2 C.civ)şi dreptul la comisioane şi alte cheltuieli (art. 2174 C.civ.).
Codul civil reglementează, in cadrul art. 2183, două cazuri speciale de încetare a contractului de cont curent, respectiv încetarea de drept şi denunţarea contractului. Astfel, potrivit textului de lege menţionat, contractul de cont curent încetează de drept la expirarea termenului convenit expres de părţi în cuprinsul contractului sau ulterior, prin convenţie separată încheiată în formă scrisă.
In ceea ce priveşte încetarea contractului ca efect al denunţării, Codul civil prevede că în cazul contractului încheiat pe durată nedeterminată, fiecare parte poate declara încetarea contractului la încheierea contului, înştiinţând-o pe cealaltă parte cu 15 zile înainte. Dacă părţile nu au convenit altfel, contractul de cont curent pe durată nedeterminată se consideră că are ca termen intermediar de încheiere a contului ultima zi a fiecărei luni.
De asemenea, potrivit legii, în caz de incapacitate, insolventa sau moarte, oricare dintre curentişti, reprezentantul incapabilului sau moştenitorul poate denunţa contractul înştiinţând cealaltă parte cu 15 zile înainte.