Contractul de furnizare este definit de art. 1.766 din Noul Cod Civil in urmatoarea maniera “este acela prin care o parte denumita furnizor, se oblige sa transmita proprietatea asupra unei cantitati determinate de bunuri si sa le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare incheierii contractului ori in mod continuu, sau sa presteze anumite service, la unul sau mai multe termene ulterioare in mod continuu, iar cealalta parte, denumita beneficiar, se oblige sa preia bunurile sau sa primeasca prestarea serviciilor si sa plateasca pretul lor.”
De aici, se deduc urmatoarele caractere juridice ale contractului de furnizare:
a. Este translativ de proprietate pentru ca bunurile care sunt predate si serviciile ce sunt prestate vor fi in patrimoniul beneficiarului.
b. Contract consensual deoarece se incheie prin simpul acord de vointa al partilor.
c. Sinalagmatic pentru ca obligatiile nascute sunt reciproce si interdependente.
d. Cu titlu oneros avand in vedere ca ambele parti urmaresc obtinerea unui avantaj.
e. Comutativ pentru ca la incheierea existenta drepturilor si obligatiilor partilor este certa iar intinderea lor determinate sau determinabila.
Acest contract isi produce efecte fata de ambele parti contractante in acest sens furnizor va avea urmatoarele obligatii.
1. Sa transmita dreptul de proprietate asupra bunurilor furnizate. Momentul transmiterii este coroborat cu cel al predarii bunurilor catre beneficiar.
2. Sa predea bunul si sa presteze serviciile partile stabilind natura si calitatea acestora in regim de furnizare, termenele la care ele trebuie prestate, pretul serviciilor si alte asemenea fapte. In cazul in care bunurile nu vor fi livrate beneficiarul va putea invoca exceptia de neexecitare.
3. Furnizorul poate sa subcontracteze predarea bunurilor sau prestarea serviciilor catre o terta persoana (exceptie facand contractual cu un caracter strict personal). In acest sens, el va ramane obligat personal fata de beneficiar avand un drept de regres impotriva tertului subcontractant.
4. Suportarea riscului pieirii bunurilor pana in momentul predarii, in caz contrar furnizorul va trebui sa faca rost de bunuri de acelasi gen pentru beneficiar.
5. Obligatia de garantie contra viciilor bunurilor furnizate, chiar daca sunt aparent sau ascunse. In caz contrar beneficiarul va avea la dispozitie actiunile prevazute in art 1.710 (1) din Noul Cod Civil referitoare la vanzare, instanta la cerere va putea dispune o alta masura decat cea solicitata de comparator.
Beneficiarul are urmatoarele obligatii:
1. Sa preia bunurile ce formeaza obiectul contractului prin receptia de catre acesta urmata de incheierea unui proces-verbal in care se vor consemna calitatea si cantitatea bunurilor ce au fost furnizate.
2. Plata pretului produselor sau serviciilor de care a beneficiat prevazut in contract sau in lege.
In ceea ce priveste incetarea contractului de furnizarea se vor aplica regulile comune din materia incetarii actelor juridice adica: prin ajungerea la termen, denuntarea unilaterala daca nu s-a stabilit un termen, prin vointa comuna a partilor, prin imposibilitatea materiala sau juridica de furnizare sau de receptie a bunurilor prin declansarea procedurii insolventei.