Noul Cod Civil defineste in art. 1955 notiunea care arata ca prin contractul de transport, o parte numita transportator se oblige cu titlu principal sa transporte o persoana sau un bun dintr-un loc in altul, in schimbul unui pret pe care pasagerul, expeditirul ori destinatarul se obliga s ail plateasca la timpul si locul convenit.
Contractul de transport are anumite trasaturi proprii:
1. Reprezinta o activitate care are ca obiect deplasarea de marfuri sau persoane
2. Trebuie sa se exercite o activitate de transportor ca profesie de sine statatoare
3. Conducerea este tehnica si comerciala pentru operatiune
4. Contractul de transport este autonom fata de contractele collective.
Aceasta autonomie reiese din faptul ca el se incheie si se va executa indiferent conventiile aparute intre cel care preda, sau destinatar si terti. In instanta cine are la clamatii ca a avut parte de daune din cauza transportatorului va trebui sa isi faca dovada ca este parte in contract (expeditor sau destinatar).
Acest contract prezinta urmatoarele caractere juridice:
1. Este un contract bilateral, de la nasterea lui dandu-se nastere unor obligatii reciproce
2. Cu tilu oneros deoarece fiecare parte vrea sa obtina o contraprestatie pentru obligatia asumata.
3. Comutativ deoarece obligatiile sunt cunoscute de la inceput si partile pot aprecia echivalenta acestora,
4. Contractul de transport persoane este unul consensual.
5. Cel de transport marfuri (exceptie: cel maritim), are caracter real.
6. Cel incheiat intre agenti economici i se vor aplica principiile generale ce privesc regimul contractelor cu asemenea caracter.
Pentru a se desfasura in conditii optine deplasarea de marfuri sau persoane va trebuie supravegheata atent de transportator. Daca serviciile sunt prestate de o intreprindere atunci ea isi asuma gestiunea comerciala si tehnica a transportului.