Proiectul de Lege privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite a fost adoptat la data de 26.10.2015 de către Senat, la 25.11.2015 a primit votul Camerei Deputaților, urmând ca la 09.12.2015 să fie înaintat președintelui României spre promulgare și să intre în ordinea juridică.
La data de 21.12.2015, Președintele României a formulat însă, cerere de reexaminare a legii, care a fost înaintată către Senat.
Prin aceasta au fost formulate o serie de critici prin care se pun în discuție efectele pe termen mediu și lung asupra raporturilor economice stabilite între subiectele de drept, precum și implicațiile juridice pe care le generează această lege. De asemenea, s-a stabilit că nu sunt respectate norme imperative de tehnică legislativă și că legea nu respectă coroborarea dispozițiilor sale cu alte legi existente în vigoare în acest moment.
Legea privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite reglementează dreptul debitorului de a stinge integral creanța și accesoriile sale, inclusiv penalități, izvorând dintr-un contract de credit, prin transmiterea către creditor a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ipotecat în favoarea creditorului. Principiul dării în plată (datio in solutum) este un principiu economic și juridic care induce partajarea riscurilor, în mod echitabil, între creditor și debitor. Aplicarea acestui tip de concept este binevenită, dar trebuie să aibă în vedere adaptarea instituției dării în plată la specificul acestui tip de contract, care este unul pe termen lung, ceea ce ar asigura premisele unor raporturi de creditare bazate pe sustenabilitate în evaluarea valorilor economice. Din aceste considerente, actele normative în materie trebuie să fie clare și lipsite de orice echivoc.
Criticile care se aduc proiectului de lege vizează 1) coroborarea cu dispozițiile Codului de procedură civilă; 2) modalitatea prin care se prevede derogarea de la prevederile Codului civil; 3) corelarea cu dispozițiile OUG 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului Prima casă și cu cele ale Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice;4) nerespectarea normelor de tehnică legislativă impuse de Legea nr. 24/2000; 5) cerințele referitoare la transpunerea actelor europene.
1)Legea deschide debitorului posibilitatea la o acțiune prin care instanța suplinește consimțământul creditorului, obligându-l pe acesta să devină titularul dreptului de proprietate asupra bunului ipotecat.
-Art. 6 din lege prevede că de la data comunicării notificării se stinge dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor și a garanților personali sau ipotecari. Momentul comunicării este diferit de cel al primirii notificării, or, până la primirea notificării, creditorul nu are cunoștință de decizia debitorului de a transmite dreptul de proprietate. Legea ar trebui să facă referire la data primirii notificării.
– în situația admiterii contestației creditorului, acesta va putea demara sau relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară împotriva debitorilor, cât și împotriva codebitorilor și a garanților personali sau ipotecari, legea ar fi trebuit să reglementeze suspendarea dreptului creditorului, iar nu stingerea acestui drept.
– legea consacră dreptul garanților de a stinge creanța debitorului principal, independent de consimțământul acestuia. Prin această soluție legislativă pot fi afectate inclusiv drepturile debitorului, întrucât aceasta poate pierde toate bunurile ipotecate, chiar și în ipoteza în care își execută obligația și își plătește ratele la timp.
– art. 8 prevede că în situația în care creditorul refuză preluarea imobilului, debitorul poate cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor. Stingerea obligatiilor debitorului si transmiterea dreptului de proprietate către creditor sunt specifice actiunii în realizare și nu acțiunii în constatare. Aceasta intrucât dreptul de proprietate al creditorului nu este preexistent actiunii debitorului, ci i-a nastere prin hotararea judecatoreasca.
– în urma stingerii creantei ca urmare a dării în plată, creditorul ipotecar diligent, care și-a constituit o garanție, dobândește o situație juridică inferioară altor creditori (creditori chirografari), care , deși nu au o garanție, pot urmări bunurile mobile și imobile prezente și viitoare ale debitorilor până la satisfacerea întregii creanțe.
2) Se consideră că prin derogarea de la Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil republicată cu modificările ulterioare, nu se acoperă situația contractelor de credit încheiate sub imperiul vechiului Cod civil, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 11 din legea trimisă la promulgare, aceasta urmează a se aplica și contractelor de credit aflate în derulare.
– art. 4 din lege stabilește condițiile în care operează darea în plată, fără a fi avută în vedere vreo condiție obiectivă ce ar putea justifica situația debitorului, a cărui obligație a devenit excesiv de oneroasă din cauza unei schimbări excepționale a împrejurărilor care ar face vădit injustă executarea întocmai a prestației caracteristice. Se derogă astfel, de la regimul juridic al impreviziunii, reglementat de art. 1271 Cod civil, cu consecințe directe asupra raporturilor juridice.
3) Legea privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite nu se corelează cu dispozițiile OUG 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului Prima casă. Prin acest program guvernamental se facilitează accesul persoanelor fizice la achiziția sau construirea unei locuințe prin contractarea de credite garantate de stat. Prin faptul că dispozițiile legii trimise la promulgare nu conțin referiri la normele programului Prima casă, nu se înțelege dacă acestea sunt implicit abrogate sau sunt menținute având în vedere caracterul lor special.
4) Legea nu se corelează nici cu prevederile Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice, care reglementează procedura aplicabilă debitorului aflat în imposibilitate de a-și achita datoriile și acordul expres al creditorului la darea în plată.
5) Legea nu respectă cerințele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Legea operează cu expersii diferite, nerespectând unitatea terminologică.
6) Legea trimisă la promulgare nu respectă cerințele tehnic-legislative privind mențiunile referitoare la transpunerea actelor europene.
La acest moment Senatul este învestit cu soluționarea cererii de reexaminare și se fac modificările necesare.
LEAVE A REPLY