Declararea judecatoreasca a mortii unei persoane nu este conditionata de declararea prealabila a disparitiei unei persoane. In plus, cel disparut este socotit a fi in viata pana la ramanerea definitiva a unei hotarari declarative de moarte. Prin urmare, pe toata durata procedurii si pana la ramanerea definitiva a hotararii, cel disparut este in viata.
Pentru a se putea recurge la procedura declararii mortii unei persoane, aceasta trebuie sa fie disparuta de cel putin doi ani, nefiind obligatorie declararea disparitiei, ci dovedirea faptului ca au trecut cel putin 2 ani de la ultimele informatii cum ca aceasta ar fi fost in viata.
Cererea de declarare a mortii se introduce la instanta (tribunalul) din raza ultimului domiciliu cunoscut din tara, al celui a carui declarare se urmareste. Pentru numirea curatorului in vederea protejarii intereselor celui disparut, competenta va fi judecatoria.
Daca incetarea din viata a unei persoane este sigura dar cadavrul nu poate fi gasit ori identificat, cererea se va putea introduce la tribunalul in a carui circumscriptie a decedat. Spre exemplu, avem certitudinea ca in timpul unei catastrofe persoana X se afla in acel loc si ca nu exista supravietuitori. Desi cadavrul nu poate fi descoperit, exista certitudinea decesului si se poate demara procedura corespunzatoare pentru obtinirea unei hotarari de declarare a mortii, fara sa mai fie necesara trecerea unui anumit timp.
Care este procedura?
Instanta va fi sesizata de cel care dovedeste un interes. Spre exemplu, un mostenitor. Dupa sesizare, instanta va cere primariei si organelor politiei in a caror raza teritoriala a avut ultimul domiciliu cunoscut cel disparut, pentru a culege informatii cu privire la acesta. Aceste masuri prealabile se iau de presedintele completului caruia i-a fost repartizata cauza.
Cererea va fi afisata si la ultimul domiciliu cunoscut al celui disparut si la sediul primariei. In plus, se va dispune si publicarea unui anunt intr-un ziar de larga circulatie cu privire la deschiderea procedurii de declarare a mortii cu indemnul ca orice persoana care detine informatii sa le comunice organelor de politie ori direct instantei.
Apoi, instanta va numi un curator pentru a-i fi ocrotite interesele celui disparut.
Pentru a putea stabili un prim termen de judecata, va trebui sa treaca cel putin 2 luni de la data efectuarii publicatiilor, chiar daca rezultatul cercetarilor efectuate a fost primit inainte de cele 2 luni. Daca rezultatele cercetarilor apar insa dupa 2 luni, doar dupa primirea acestora se va putea stabili termenul. Prin urmare, este necesara si primirea rezultatelor si trecerea efectiva a cel putin 2 luni.
Persoana disparuta va fi citata la ultimul domiciliu cunoscut spre a se prezenta in instanta. In plus, citatia se va publica si intr-un ziar de larga circulatie. Daca persoana disparuta avea si un mandatar, va fi citat si acesta spre a da lamuriri si va fi citat si curatorul numit de instanta.
La proces va trebui sa participe si procurorul. Lipsa acestuia va face ca hotararea adoptata sa fie lovita de nulitate absoluta.
Impotriva hotararii se poate declara apel si ulterior recurs.
Hotararea ramasa definitiva, mai precis dispozitivul acestei hotarari, va fi afisat la sediul instantei si al primariei timp de 2 luni. Acesta va fi comunicat si oficiului de stare civila de la ultimul domiciliu cunoscut pentru a se inregistra moartea.
Daca cel declarat mort este in viata, se va putea cere oricand anularea hotararii declarative a mortii. Cererea se va introduce la instanta care a pronuntat hotararea. Actiunea va putea fi introdusa oricand, de catre orice persoana, nu de catre cel declarat mort in mod special. Vor fi citate toate persoanele ce au luat parte la procesul in care persoana a fost declarata moarta si va participa si procurorul. Curatorul, nefiind „parte” nu va fi citat.
In situatia in care a fost dezbatuta succesiunea celui declarat mort, instanta va dispune ca patrimoniul acestuia sa fie refacut. Acei mostenitori care au fost de buna-credinta vor putea pastra bunurile cu obligatia de a-i restitui celui decedat contravaloarea acestora, iar cei de rea-credinta vor trebui sa restituie bunurile in materialitatea lor. In cazul in care cei de rea-credinta nu mai au bunurile in materialitatea lor, vor restitui bunurile in functie de valorea lor cea mai mare (cea de la momentul deschiderii succesiunii ori cea pe care bunul o are in prezent).
Hotararea prin care se constata nulitatea hotararii declarative de moarte se comunica din oficiu si oficiului de stare civila.
Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !
Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro
Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23