Delegarea reprezinta potrivit art. 43 din Codul Muncii exercitarea temporara, din dispozitia angajatorului, de catre salariat, a unor lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor sale de serviciu, in afara locului sau de munca. 

Ca natura juridica, delegarea constituie o modificare unilateral a contractului individual de munca, masura delegarii putand fi dispusa numai de angajator, pentru valabilitate nefiind necesar consimtamantul salariatului. 

Salariatul indeplineste sarcinile respective in interesul angajatorului care l-a delegat, modificandu-se locul obisnuit al muncii. 

Delegarea este o masura temporara care poate fi luata, unilateral, pe o perioada de pana la 60 de zile calendaristice in 12 luni, prelungirea fiind posibila, cu acordul salariatului pentru perioade successive de maximum 60 de zile calendaristice. 

In cazul magistratilor, delegarea se poate face de la bun inceput numai cu acordul lor, iar in ipoteza functionarilor publici, delegarea se poate dispune pe o perioada de cel mult 30 de zile consecutive, putandu-se prelungi pana la cel mult 120 de zile intr-un an. 

Delegarea implica acordarea obligatorie, potrivit normelor legale sau, dupa caz, conractului colectiv ori individual de munca, a anumitor drepturi pecuniare precum decontarea cheltuielilor de transport si de cazare, cat si a indemnizatiei. 

Delegarea inceteaza prin expirarea termenului, dupa exercitarea sarcinilor de serviciu care au facut obiectul ei, prin revocarea masurii in cauza, prin acordul partilor sau prin incetarea contractului individual de munca. 

Pe perioada delegarii, chiar daca lucreaza, in fapt, pe langa un alt angajator, salariatul ramane parte in raportul juridic de munca pe care il are cu angajatorul delegant, pastrandu-si functia/postul si salariul avute anterior. 

Conform art. 4 si art. 5 din Hotararea Guvernului nr. 1860/2006 privind drepturile si obligatiile personalului autoritatilor si institutiilor publice pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, precum si in cazul deplasari, in cadrul localitatii, in interesul serviciului, persoana aflata in delegare trebuie sa-si desfasoare activitatea in cadrul programului normal de lucru al unitatii in care se efectueaza delegarea. Pe timpul delegarii nu se pot plati ore suplimentare, daca cel delegate a desfasurat activitate peste durata normala a timpului de lucru sau intr-una din zilele de repaus saptamanal sau de sarbatoare legala, beneficiaza de timp liber in compensare. 

Numai angajatorul care l-a delegate poate aplica salariatului eventualele sanctiuni disciplinare. Daca a produs o paguba unitatii la care a fost delegate, iar intre cele doua unitati exista un contract civil, mecanismul raspunderii reparatorii este urmatorul: unitatea prejudiciata se va adresa impotriva celei care l-a delegate pe salariat cu o actiune in daune pentru acoperirea pagubei sale, la randul ei aceasta unitate se va regresa impotriva salariatului.  Daca intre cele doua unitati nu exista un raport contractual, unitatea pagubita se poate adresa potrivit dreptului comun, fie unitatii care l-a delegate pe salariat, fie salariatului, fie amandurora. 

In ambele cazuri prezentate, paguba trebuie sa fi fost produsa de salariat, cu vinovatie, in executarea obligatiilor de serviciu. Desi, in masura in care cel delegat ar produce un prejudiciu unitatii la care a fost delegat printr-o fapta savarsita in afara executarii obligatiilor sale de serviciu, raspunderea sa reparatorie se va angaja direct fata de unitatea pagubita, exclusiv pe baza normelor civile.