Intrebarea este simpla: exista pedeapsa detentiunii pe viata? Raspunsul nu este la fel de simplu. Variaza, desi greu de inteles, intr-un „da si nu”. Exista daca ne gandim la textul de lege inserat tacticos in codul penal si cel de procedura penala, exista daca cel condamnat ar muri la fix 60 de ani sau, daca e sa fim si putin poeti exista si „este detentiune pe viata orice pedeapsa cu inchisoarea in cursul careia condamnatul a decedat”. In fapt si in drept cum ne place noua sa ne exprimam, lucrurile sunt asadar discutabile.

Legea e clara si totusi nu este. Nu suntem noi in masura sa facem legile, ci stimabilii nostri reprezentanti alesi pe bani multi in Parlamentul Romaniei, dar daca ar fi sa formulam niste legi, am incerca sa le formulam cat mai clar si, daca se poate, sa nu se contrazica intre ele. Sau poate ca nu intelegem noi, simpli cetateni, ce insemana „viata”. Nu ar fi exclus nici acest lucru, dat fiind in cod sunt si cuvinte ori sintagme cu alt inteles decat cel cotidian.

Cu detentiunea pe viata sunt pedepsite cele mai grave fapte ale concetatenilor nostri, dat fiind ca nu avem pedeapsa cu moartea, este asadar cea mai severa sanctiune de care dispunem. Pare complet justificat sa privam o persoana de liberatea de miscare, de posibilitatea de a actiona printre noi, din moment ce ea nu a vrut sa faca parte din comunitatea noastra si a ales sa se distinga prin comiterea unor infractiuni de o gravitate extrem de ridicata (genocid, omor deosebit de grav, etc). Suna perfect si poate chiar mai mult decat ar merita un astfel de individ, dar tot legea vine si prezuma ca la varsta de 60 de ani, tot acelasi individ si-a recastigat dreptul de a locui printre noi, eventual pe langa o gradinta sau undeva la etajul 3 langa un bloc inchiriat pentru maicute.

Dar, chiar si aici lucrurile sunt din nou, discutabile. Mai precis, pare sa tina foarte mult de varsta infractorului. Daca e sa analizam in detaliu o speta banala, ajungem la concluzia ca pedeapsa inchisorii poate fi mai dura ca cea a detentiunii pe viata. Si, cum am promis, iata un exemplu:

Persoana fizica X comite la varsta de 20 de ani, un omor deosebit de grav. Nu vom intra in detalii, o sa lasam imaginatia sa-si faca datoria. X este asadar condamnat la detentiunea pe viata. Intre timp insa, X implineste 60 de ani. Legea prevede obligativitatea inlocuirii acestei pedepse cu inchisoarea pe timp de 25 de ani. Bun, atunci va sta in detentie practic pana la 85 de ani? Asa ar fi normal, dar nu. Cei 25 de ani se scad din perioada deja executata. Prin urmare, ce sa mai ne incurcam cu adunari si scaderi..La varsta de 60 de ani acest om trebuie eliberat in mod obligatoriu.

La ce s-o fi gandit oare legiuitorul roman? La faptul ca el nu mai este un pericol la 60 de ani? Imposibil, deoarece daca ar fi avut 40 de ani la data condamnarii, la implinirea varstei de 60 pedeapsa i-ar fi inlocuita cu una de 25. Prin urmare, ar iesi din inchisoare la 65 de ani , sau daca ar comite fapta la 60 de ani, i-ar aplica direct 25 si ar iesi din inchisoare la 85 de ani. Deci, poate fi un pericol oricand. Atunci la ce altceva s-a gandit? Probabil la statisticile conform careia varsta medie pana la care traieste romanul este de 60-65 de ani. Probabil tot la asta s-au gandit si cei care au pus limitele pentru iesirea la pensie.

Asadar X este inchis pe viata si nu prea. Am mai spus si ca pedeapsa inchisoarii poate fi mai grea decat cea pe viata. Sa mai luam asadar un alt nefericit pentru exemplu nostru. „Stimabilul” Y a comis un furt calificat si a primit maximul prevazut de lege (15 ani). A comis furtul, sa spunem, la 60 de ani deci o sa iasa la 75 de ani, daca ii mai apuca.

X in schimb, o sa iasa la 60 de ani desi a fost condamnat pe viata (in conditiile in care a comis infractiunea de tanar, ca sa avem din ce sa-i scadem pe cei 25 de ani) si desi a comis o fapta mult mai ingrozitoare pentru care altii sunt condamnati la moarte in alte state. Dar, corecta sau nu, legea e lege.

Daca asta nu vi se pare corect, tineti cont ca au si posibilitatea liberarii conditionate.

Suntem constienti ca fiecare caz difera, ca fiecare persoana savarseste fapta in circumstante diferite, dar ar fi de apreciat daca „detentiunea pe viata” pedeapsa noastra cea mai severa cu care dorim sa speriem si sa descurajam pornirile unora dintre semenii nostri, ar fi intr-adevar o veritabila pedeapsa. Nu consider justificata ori drepata legea care ii permite unei persoane condamnate pentru o fapta neomeneasca de un nivel inimaginabil sa stea acasa intre cei dragi si sa se bucure de batranete, in conditiile in care un hot in etate isi petrece batranetea in inchisoare.

Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !

Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro

Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23

https://plus.google.com/u/0/110226105227936026014/posts