Definitia jurisprudentei sau definitia stiintei dreptului ne-a fost transmisa potrivit unui text din opera legislativa a imparatului Iustinian “Juris prudentia est divinarum atque humanarum rerum notitia, iusti atque iniusti scientia”. Tradus, Iustinian se refera la faptul ca, in conceptia sa, jurisprudenta este cunoasterea lucrurlilor divine si umane, stiinta a ceea ce este drept si nedrept. Desigur ca, se observa ca in aceasta definitie nu se realizeaza o diferentiere intre religie si morala. De asemenea, romanii nu faceau distinctie intre drept si morala, aceasta diferentiere fiind remarcata mai tarziu, spre deosebire de greci, care nu au delimitat dreptul de morala pe pacursul evolutiei lor.
Cu toate ca aceasta confuzie s-a mentinut, prin practica judiciara aceasta fusese demult depasita, cauza fiind caracterul profund conservator al romanilor care isi pastrau vechile valori, chiar daca erau depasite de noile realitati sociale.
Principiile fundamentale ale dreptului ne-au fost transmise printr-un text atribuit lui Ulpian: “Juris praecepta sunt haec: honeste vivere alterum non laedere suum cuique tribuere”. Prin traducere, principiile dreptului sunt acestea: a trai in mod onorabil, a nu vatama pe altul, a da fiecaruia ce este al sau. Interesant este faptul ca primul principiu tine de domeiul moralei, iar urmatoarele doua tin de domeniul dreptului. De aici reiese faptul ca nici Ulpian nu a cunoscut diferenta dintre cele doua concepte. De asemenea, aceasta confuzie se regaseste si in textul clasic apartinand jurisconsultului Celsus, potrivit caruia “Ius est art boni et aequi” (Dreptul este arta binelui si a echitatii).
Practica juridica romana a creat acele concepte care s-au dovedit a fi instrumente ideale ale gandirii juridice, fiind preluate atat in epoca feudala, dar si in cea moderna, constituindu-se pe parcursul evolutiei umane diferite scoli care au avut la baza conceptele gandirii romane. Spre exemplu, prima scoala de drept roman s-a fondat la Ravenna, in secolul VII, scoala ce a functionat pana in secolul XI. Este de retinut faptul ca prima scoala care a cunoscut Digestele lui Iustinian este scoala postglosatorilor, ale caror studii aveau o profunda finalitate practica.
De asemena, diferenta dintre drept public si drept privat se remarca la sfarsitul celui de-al doilea secol dupa Hristos, pe baza textului jurisconsultului Ulpian:”Publicum ies est quod ad statum rei romanae spectat privatum quod ad singulorum utilitatem”( Dreptul public este acela care se refera la organizarea statului roman, iar dreptul privat este acela care se refera la interesele fiecaruia). Desigur ca, aceasta definitie este criticabila, nefiind completa din pricina faptului ca nu exista norme care sa reglementeze interese individuale, ci exista norme care exprima interese generale ale societatii. Cu toate acestea, exista un citeriu pe baza caruia putem distinge intre dreptul public si cel privat, sfera de reglementare a normelor juridice, unele reglementand relatii sociale distincte de altele.
Asacum dreptul roman se divide in drept public si drept privat, acesta din urma se divide la randul sau in dreptul civil(ius civile), dreptul gintilor(ius gentium) si dreptul natural (ius naturae).
Dreptul civil are trei aceptiuni: prima este aceea de totalitate a normelor juridice ce au la baza relatiile dintre cetatenii romani, care se mai numeste si drept quiritar. Romanii au creat un sistem juridic extrem de formalist si de riguros, tocmai pentru ca nu oricine sa poata avea acces la dreptul roman. In al doilea rand, dreptul civil roman se confunda cu jurisprudenta sau cu activitatea de cercetare juridica a jurisconsultilor. Intr-o a treia acceptiune, dreptul civil roman cuprinde intregul drept privat, cu exceptia dreptului pretorian.
Importanta dreptului privat roman s-a evidentiat inca din epoca renasterii, dreptul roman supravietuind in timp si regasindu-se chiar in actualul cod civil, ce cuprinde reglementari bazate intru totul pe conceptele juridice ale romanilor. Dreptul roman este o componenta integrata organic in sinteza etnica si institutionala care s-a realizat in procesul formarii poporului roman.
LEAVE A REPLY