Dreptul de retentie este un drept subiectiv civil ce confera titularului (creditorul datoriei nascute in legatura cu bunul=detentor) puterea de a retine si de a refuza restituirea unui bun, pana ce debitorul lui va stinge obligatia nascuta in sarcina sa in legatura cu bunul respectiv.

Acest drept este justificat de o conexitate materiala, o legatura speciala intre creanta detntorului si bun. Dreptul de creanta se naste in legatura cu bunul.

Nu se confunda cu exceptia de neexecutare a contractului. La baza acestei exceptii se afla o conexitate juridica, nu materiala, ce isi are originea in acelasi raport sinalgmatic.

Daca refuzul se intemeaiaza pe ambele tipuri de conexitate, creditorul poate apela la beneficiul dreptului de retentie sau la cel al exceptiei de neexecutare.

CONDITII:

1. creanta garantata sa fie certa, lichida si exigibila

2. creanta garantata sa fie posterioara ori concomitenta cu momentul intrarii detentorului in stapanirea bunului

3. bunul grevat sa fie la detentor, iar aceasta detentie sa nu provina dintr-o fapta ilicita ori abuziva

4. bunul grevat sa fie corporal

5. bunul grevat sa nu fie insesizabil

Dreptul de retentie se naste doar dupa indeplinirea acestor conditii.

Valorificarea dreptului de retentie poate avea loc judiciar ( instanta totusi nu va acorda dreptul de retentie ci doar va constata existenta lui. Cu alte cuvinte, verifica daca sunt indeplinite conditiile, neavand posibilitatea de a refuza recunoasterea lui daca ele sunt indeplinite) sau extrajudiciar.

Exista si situatii in care legea interzice recunoasterea dreptului de retentie:

-dreptul de retentie nu poate fi invocat de posesorul de rea-credinta decat in cazurile prevazute de lege

-comodatarul nu poate invoca dreptul de retentie pentru garantarea obligatiilor pe care comodantul le are fata de el

ATRIBUTE:

1. dreptul de retentie confera o singura prerogativa: de a refuza predarea bunului grevat

2. cel care retine bunul este un simplu detentor precar. El nu poate folosi bunul ori sa isi insuseasca fructele lui. Trebuie sa le culeaga, dar ele revin proprietarului. Dreptul de retentie se extinde insa si asupra lor, adica le poate retine si pe acestea si sa le predea odata cu stingerea dreptului de retentie asupra bunului principal.

Dreptul de retentie se stinge pe cale accesorie, atunci cand se stinge obligatia garanata. Cu alte cuvinte, cel caruia i s-a refuzat restituirea, executa obligatia pe care o avea fata de detentor si acesta va fi obligat sa elibereze bunul.

Desigur, dreptul de retentie se poate stinge si pe cale principala, cand creanta supravietuieste retentiei:

-cel interesat consemneaza suma pretinsa de detentor ori ii ofera o alta garantie suficienta

-cand detentorul renunta voluntar (expres ori tacit) la bunul pe care il retinea. Daca a fost deposedat fara voia lui de bun, are dreptul sa formuleze o actiune in restituire in termenul de prescriptie prevazut de lege.

-cand bunul piere

-cand detentorul este decazut din dreptul lui ca sanctiune aplicata pentru abuzul de folosinta a bunului (chiar si pentru simplul fapt al folosirii).

Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !

Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro

Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23

https://plus.google.com/u/0/110226105227936026014/posts