Dreptul de superficie este dreptul de a avea sau de a edifica o construcție pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosință.

Dobândirea dreptului de superficie, potrivit reglementării din Noul Cod civil, se poate face printr-un act juridic, de tipul testamentului sau convenției, precum si prin uzucapiune sau printr-un alt mod prevăzut de lege.

Dreptul de superficie se exercită în limitele și condițiile actului constitutiv, exercitarea sa fiind delimitată de suprafața de teren aferentă și de cea necesară exploatării construcției edificate.

Terenul pe care este constituit un drept de superficie poate fi executat silit, titularul dreptului de superficie având posibilitatea de a se îndrepta împotriva proprietarului terenului prin intermediul acțiunii confesorii. Așadar, dreptul de superificie poate fi apărat prin intentarea unei acțiuni confesorii, care poate fi exercitată împotriva oricărei persoane ce împiedică exercitarea dreptului, chiar și împotriva proprietarului terenului. Acțiunea confesorie este acțiunea reală prin care reclamantul solicită instanței de judecată să constate că el este titularul unui drept, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra bunului altuia, obligându-l pe pârât, care poate fi atât proprietarul imobilului, cât și o altă persoană, să-i permita exercitarea deplină și netulburată a dreptului. Această acțiune este supusă prescripției extinctive, având un termen de 30 de ani.

Fiind supus reglementărilor în materie de carte funciară, dreptul de superficie se stinge prin radierea din cartea funciară în următoarele cazuri: la expirarea termenului, prin consolidare, atunci când terenul și construcția ajung în proprietatea aceleiași persoane, prin pieirea construcției, atunci când există o stipulație în acest sens sau în alt moduri prevăzute de lege. Efectul stingerii dreptului de superficie este reprezentat de faptul că proprietarul terenului va deveni și proprietarul construcției edificate prin accesiune, aând obligația de a plăti construcția la valoarea de circulație pe care o avea în momentul expirării termenului. O altă posibilitate exista atunci când construcția se ridică la o valoare mai mare decât valoarea terenului, moment în care proprietarul terenului îl poate obliga pe superficiar să cumpere terenul.