Coordonator: Av. Bogdan Dobrescu
Dreptul la munca este unul dintre drepturile fundamentale recunoscute de legislatie atat la nivel intern cat si la nivel international prin pacte si tratate universale. Declaratia Universala a Drepturilor Omului art. 23 si 24 prevad regulile de protectie si garantare a muncii:egalitatea in munca, retributie echitabila, dreptul la odihna. Pactul international cu privire la drepturile sociale, economice si culturale prevede in art. 6, 7 si 9 protectia dreptului la munca si masurile necesare pentru asigurarea deplina a exercitarii dreptului la munca.Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene reglementeaza libertatea de alegere a ocupatiei si dreptul la munca. Dreptul la munca reprezinta libertatea alegerii profesiei, protectia sociala a muncii, dreptul de negocieri colectrive si individuale, stabilitatea in munca.
In baza dreptului la munca, salariatii au dreptul la protectie speciala in ceea ce priveste securitatea si sanatatea, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala precum si alte situatii stabilite prin lege.
Securitatea sanatatii salariatilor este asigurata printr-o serie de masuri pe care statul este obligat sa le ia in vederea asigurarii unui mediu de munca nevatamator: asigurari de munca, asigurari contra bolilor profesionale, concediu medical
Regimul de munca al femeilor si al tinerilor priveste durata zilei de munca, asigurarea unor conditii speciale de munca sau interzicerea unor munci grele care necesita un efort zilnic sustinut pentru tineri.
Prin legi speciale, statele asigura annual sau periodic un nivel minim al salariului minim brut pe care il primeste orice salariat.
Concediul de odihna platit este asigurat tuturor angajatilor. In durata concediului de odihna nu sunt incluse zilele de repaus saptamanal, sarbatorile legale si nici zilele de concediu medical.
Durata zilei de munca este stabilita in Constitutie ca fiind, in medie, 8 ore pe zi. Legea instituie si durate maxime ale timpului de lucru saplamanal (maxim 48 de ore)
La munca egala, femeile au salariu egal cu al barbatilor, ceea ce exprima egalitatea in drepturi a femeilor cu barbatii.
Luctatorii si angajatorii sau organizatiile lor au dreptul, in conformitate cu legislatia nationala, sa negocieze incheierea conventiilor colective la nivelurile corespunzatoare si sa regurga, in caz de conflicte de interese, la actiuni colective pentru apararea intereselor, inclusiv la greva.
In cadrul dreptului la munca se inscrie si interzicerea muncii fortate. Munca fortata este definita ca fiind acea munca sau serviciu prin care sunt cerute unei persoane sub amenintarea unei pedepse si pentru care persoana respective nu s-a oferit voluntar.
Varsta minima de incadrare in munca nu poate fi inferioara celei la care inceteaza perioada de scolarizarea obligatorie, fara a aduce atingere normelor mai favorabile tinerilor, cu exceptia unor derogari limitate.
Nu constituie munca fortata: activitatile pentru indeplinirea indatoririlor militare, munca unei persoane condamnate in perioada de detentie sau de libertate conditionata, prestatiile impuse in situatii create de calamitati ori de alt pericol.
Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !
Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro
Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23
https://plus.google.com/u/0/110226105227936026014/posts
LEAVE A REPLY