Reglementare: art. 479 Cod Civil și următ., și Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției.
Adopția este operațiunea juridică prin care se creează legătura de filiație între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului. Adopția produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care a fost încuviințată.
Adopția este cu efecte depline și cu efecte restrânse. În cazul adopției cu efecte depline, se stabilesc legături de rudenie atât între adoptat și adoptator cât și între adoptat și rudele celui care adoptă. Iar, în cazul adopției cu efecte restânse, legăturile de rudenie se stabilesc numai între adoptat și adoptator. Însă, nu se stabilesc legături de rudenie și cu rudele adoptatorului.
Raporturile de rudenie încetează între adoptat și descendenții săi, pe de o parte, și părinții firești și rudele acestora, pe de altă parte. Când adoptatorul este soțul părintelui firesc sau adoptativ, legăturile de rudenie ale adoptatului încetează numai în raport cu părintele firesc și rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul.
Adoptatorul are față de copilul adoptat drepturile și îndatoririle părintelui față de copilul lui firesc. În cazul în care cel care adoptă este soțul părintelui firesc al adoptatului, drepturile și îndatoririle părintești se exercită de către adoptator și părintele firesc căsătorit cu acesta. Adoptatul are față de adoptator drepturile și îndatoririle pe care le are orice persoană față de părinții săi firești.
Copilul adoptat dobândește prin adopție numele de familie al celui care adoptă. Dacă adopția se face de către doi soți ori soțul care adoptă copilul celuilalt soț, iar soții au nume comun, copilul va purta acest nume. În cazul în care soții nu au nume de famile comun, ei sunt obligați să declare instanței care încuviințează adopția numele pe care acesta urmează să îl poarte. Dacă soții nu se înțeleg, hotărăște instanța. Este obligatorie ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani.
Pentru motive temeinice, instanța încuviințând adopția, la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare și cu consimțământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat.
În cazul adopției unei persoane căsătorite, care poartă un nume comun cu celălalt soț, soțul adoptat poate lua numele, adoptatorului, cu consimțământul celuilalt soț, dat în fața instanței care încuviințează adopția.
Serviciul de stare civilă competent întocmește pe baza hotărârii definitive de încuviințare a adopției, un nou act de naștere al copilului în care adoptatorii vor fi trecuți ca părinți firești. Vechiul act de naștere se păstrează, menționându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.
La încetarea adopției, părinții firești ai copilului redobândesc drepturile și îndatoririle părintești, cu excepția cazului când instanța hotărăște că este în interesul superior al copilului să instituie tutela sau o altă măsură de protecție a copilului, în condițiile legii. Mai mult, adoptatul redobândește numele de familie, și după caz prenumele avut înainte de încuviințarea adopției. Însă, pentru motive temeinice, instanța poate încuviința ca acesta să păstreze numele dobândit prin adopție.