Potrivit noului cod penal, „exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii” reprezinta o „cauza justificativa”.  

Legiuitorul noului cod penal a dorit sa evidentieze faptul ca nu toate cauzele ce inlatura caracterul penal al unei fapte, au la baza lipsa vinovatiei.

In situatia cauzelor justificative, legea penala permite savarsirea unor fapte pe care chiar ea le interzice. Practic, in contextul anumitor stari ori imprejurari specifice, se inlatura caracterul nejustificat al unei fapte penale, dandu-i-se aspect de legalitate. Mai simplu spus, autorul faptei va putea spune „am facut, dar cu drept am facut”.

Cauzele justificative sunt acele cauze care fac ca o anumita fapta sa nu mai reprezinte o infractiune. Efectele acestor cauze se extind si asupra participantilor.

Impreuna cu „consimtamantul victimei”, exercitarea unui drept ori indeplinirea unei obligatii, reprezinta un element de noutate si prevede ca este justificata acea fapta prevazuta de legea penala, ce consta in exercitarea unui drept recunoscut de lege sau in indeplinirea unei obligatii impuse de lege, cu respectarea conditiilor si limitelor prevazute de aceasta.

Va fi justificata si acea fapta prevazuta de legea penala ce consta in indeplinirea unei obligatii impuse de o autoritate competenta, atat timp cat obligatia nu este in mod vadit ilegala.

Conditii:

  1. sa fie savarsita o fapta prevazuta de legea penala
  2. dreptul exercitat sa isi aiba izvorul intr-un act normativ si sa nu fie exercitat in mod abuziv.
  3. obligatia sa nu fie in mod vadit ilegala, sa fie prevazuta de lege si indeplinita in modul si limitele stabilite

Daca autorul faptei actioneaza pentru a indeplini o obligatie ce i-a fost impusa de o autoritate, caracterul nejustificat este inlaturat in situatia in care ordinul a provenit de la o autoritate legitima, are forma scrisa in principiu si nu este ilega intr-un mod evident.

Practica demonstreaza ca pot aparea situatii mai sensibile atunci cand obligatia e impusa prin ordinul superiorului. Inferiorul este ferit de raspundere atunci cand a crezut in mod logic ca ordinul dat a fost unul legal. Daca ordinul nu l-ar apara pe inferior care este dator sa se supuna si sa execute ordinul, s-ar ajunge la razvratiri si nesupuneri.

Totusi, aceasta „acoperire” nu este fara limite. In cazul in care inferiorul, facand o analiza simpla, rationala, bazandu-se pe niste notiuni elementare de disciplina ori acte normative de baza, constata ca ordinul este ilegal, va fi tras la raspundere. Faptul ca acesta si-ar fi dat seama de ilegalitatea ordinului inainte de a-l executa, trebuie demonstrat de catre cel care neaga existenta acestei cauze justificative.

            Noul cod penal a ales sa imparta cauzele ce inaltura raspunderea penala in cauze justificative, adica acele cauze care fac ca o fapta sa isi piarda caracterul antijuridic, si cauze de neimputabilitate. Diferenta intre aceste doua criterii este una evidenta.

In primul rand, cauzele nejustificative nu pun la indoiala faptul ca infractiunea a fost savarsita de cel care se foloseste de cauza justificativa. Ea survine din vointa celui care o savarsite, pe deplin cosntient si responsabil de ceea ce face. Totusi, desi fapta exista in materialitatea ei, ea este savarsita in anumite conditii ce nasc prezumtia ca cel ce a savarsit-o a avut un motiv intemeiat, legal, prevazut de lege ca permis. Asadar, fapta apare ca fiind „justificata” disparand incompatibilitatea dintre fapta si norma edictata de legiuitor spre a nu fi incalcata.

            In al doilea rand, cauzele de neimputabilitate pun la indoiala libertatea persoanei de actiona (cum este cazul constrangerii fizice ori morale), discernamantul ( minoritatea si iresponsabilitatea) starea de alarmare ridicata in care se gasea persoana la momentul savarsirii (excesul  neimputabil) ori contributia altor factori care fie au afectat capacitatea de gandire si actionare a faptuitorului (intoxicatia) ori au ascuns existenta unei stari, situatii ori imprejurari ( eroarea). In ceea ce priveste cazul fortuit, este de la sine inteles ca persoana nu putea prevedea ca va savarsi o anumita fapta din motive exterioare vointei sale.