Fideiusiunea este un contract prin care o parte (fideiusor) se obliga fata de cealalta parte (creditor in alt raport obligational) sa execute gratuit sau in schimbul unei remuneratii, obligatia debitorului daca acesta din urma nu si-o executa.

-debitorul nu e o parte in acest contract (deci el s-ar putea incheia fara stiinta lui ori chiar impotriva vointei sale)

-se poate garanta nu doar obligatia debitorului ci si obligatia unui alt fideiusor

-fideiusiunea se constituie in favoarea creditorului

-fideiusiunea nu se extinde peste limitele in care a fost contractata

-dupa ce fideiusorul a achitat datoria debitorului, va avea un drept de regres impotriva acestuia. Se va putea constitui o noua fideiusiune prin care un fideiusor sa se oblige fata de cel care a achitat in locul debitorului. Cu alte cuvinte, X achita datoria lui Y. Z, se obliga prin fideiusiune (si devine fideiusor) fata de X pentru obligatia lui Y.

Fideiusiunea poate fi:

1. conventionala

2. legala (atunci cand legea ii impune debitorului sa aduca un fideiusor).

Exemplu: cazul uzufructuarului care, la constituirea uzufructului (daca nu exista o stipulatie contrara) este obligat sa aduca o garantie pentru indeplinirea indatoririlor sale ori cazul cumparatorului care, afland de existenta unor cauze de evictiune suspenda plata pretului pana la incetarea tulburarii sau pana cand vanzatorul ii ofera o garantie corespunzatoare.

De asemenea, debitorul tinut la constituirea unei fideiusiuni legale, poate oferi in locul ei o alta garantie indestulatoare, reala ori personala. Daca este sau nu suficenta decide instanta.

3. judiciara – cand instanta stabileste ca debitorul este obligat sa aduca un fideiusor

Exemplu: una dintre parti este obligata la plata unei cautiuni.

Fideiusorul nu poate sa ceara urmarirea bunurilor debitorului principal ori ale altui fideiusor ( pentru ca evident, nu are beneficiu de discutiune). Nu poate cere rezilierea unilaterala in cazul obligatiilor viitoare, nedeterminate ori constituite pe o perioada nedeterminata.

4. asimilata-in absenta unui „contract de fideiusiune” incheiat de parti legea atribuie expres statutul de fideiusor. Este tot un contract, dar legea prezuma legal consimtamantul partilor.

De exemplu, uzufructuarul a cesionat dreptul sau si l-a notificat pe nudul proprietar de acest lucru. Uzufructuarul va deveni, independent de vointa sa, fideiusorul nudului proprietar pentru obligatiile cesionarului.

De mentionat si faptul ca fideiusinea este un contract solemn (in vechiul cod civil era consensual). Prin urmare, contractul trebuie inscris in cartea funciara.

Este cu titlu gratuit ori oneros si este unilateral (pentru ca doar fideiusorul se obliga) dar caracterul unilateral nu este de esenta contractului si prin urmare poate deveni si sinalagmatic. Totusi, nu orice obligatie ce incumba creditorului il transforma intr-un contract sinalagmatic ci doar acelea care sunt o adevarata contraprestatie pentru obligatiile pe care si le-a asumat fideiusorul. De pilda, nu devine sinalagmatic doar pentru ca un creditor se obliga sa-l informeze pe fideiusor asupra continutului obligatiei principale, stadiul executarii ei, etc.

Are caracter accesoriu pentru ca se fundamenteaza pe o obligatie principala, iar daca aceasta se stinge se va stinge si fideiusiunea.

Exigibilitatea anticipta a creantei se opune si fideiusorului.

Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !

Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro

Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23

https://plus.google.com/u/0/110226105227936026014/posts