Contractul de joc poate fi încheiat verbal în cazul pariului sau jocului neorganizat. El este, de regulă, încheiat în formă scrisă, prin cumpărarea unui bilet de participare la jocurile organizate ( pronosticuri, tombole, Bingo) sau a unor jetoane, care constituie elemente cu care se participă la desfăşurarea jocului. Codul civil, care constituie dreptul comun în materie ( art. 2264- 2266 C.civ), strabileşte trei reguli referitoare şa efectele contracului de joc :
Pentru plata unei datorii născute dintr-un contract de joc sau de prinsoare nu există drept la acţiune ( art. 2264 alin.(1) C.civ). Debitorul acţionat în justiţie poate opune creditorului ( jucătorul câştigător) “ excepţia de joc” derivată din faptul că obligaţia se consider contractată iocandi causa ( din amuzament). Excepţia este de ordine publică şi, prin urmare poate fi ridicată şi de instanţa din oficiu. Jocurile şi prinsorile dau loc la acţiune în justiţie numai când au fost premise de autoritatea competentă ( art. 2266 C.civ).
Cel care pierde nu poate să ceară restituirea plăţii făcute de bunăvoie. Cu toate acestea, se poate cere restituirea în caz de fraudă sau dacă acela care a plătit era lipsit de capacitate de exerciţiu ori avea capacitatea de exerciţiu restrânsă ( art. 2264 alin. (2) C.civ.). Datoriile de joc au fost asimilate cu obligaţiile naturale. Spre deosebire de obligaţiile civile imperfecte, care pot fi transformate prin novaţie în obligaţii civile perfecte şi pot fi deci executate prin constrângere, datoriile de joc rămân “ datorii de onoare” care se pot executa numai de bunăvoie. Regulile menţionate mai sus nu se aplică în cazul competiţiilor sportive.
Dispoziţile art. 2264 C.civ nu se aplică pariurilor făcute între persoanele care iau parte ele însele la curse, la jocuri de îndemânare sau la orice fel de jocuri sportive. Cu toate acesea, dacă suma prinsorii este excesivă, instanţa poate să respingă acţiunea sau, după caz, să reducă suma.
În cazurile menţionate, intermediarii legal autorizaţi să adune mize de la persoane ce nu iau parte la joc nu pot invoca dispoziţiile art. 2264 alin. (1) şi (3) C.civ., adică „ excepţia de joc”. În practica judiciară s-a considerat că împrumuturile acordate jucătorului care a pierdut în vederea susţinerii jocului şi folosite în acest scop au aceeaşi soartă ca şi datoriile din joc şi prinsoare, adică nu dau dreptul la o acţiune în justiţiei pentru recuperarea lor, indiferent dacă împrumutător este organizatorul jocului, un participant la joc sau un simplu spectator al dreptului. Explicaţia soluţiei este că prin acordarea împrumtului creditorul împrumutător devine un fel departicipant la joc, chiar dacă în realitate este un simplu spectator. În schimb, împrumuturile acordate în alt scop decât participarea la joc produc efecte obligatorii şi trebuie restituite, împrumutătorul având la îndemână o acţiune în justiţie ân acest scop. În această categorie a împrumuturilor pentru restituirea cărora există acţiune în justiţie, este inclus şi împrumutul făcut, după terinarea jocului, jucătorului care a pierdut, pentru plata datoriei la joc. Soluţiile înfăţişate mai sus valabile în cazul jucătorului care a pierdut sunt determinate de ideea apărării acestuia şi a familiei sale de consecinţele patimii jocului.
În cazul câştigătorului jocului, aceste considerente nu mai există şi, prin urmare, acţiunile vizând restituirea împrumutului acordat în vederea susţinerii jocului, sau în caz de pluralitate de jocători câştigători acţiune împotriva celui care a încasat tot câştigul, sunt admisibile.
Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !
Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro
Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23
LEAVE A REPLY