„Un hoţ modern poate să jefuiască mai mult
cu un calculator decît cu o armă”.
Frauda informatică, este o infracţiune cu un grad de periculozitate înalt şi este caracterizată de fapte precum intrarea, alterarea, ştergerea sau suprimarea datelor sau programelor sau orice altă intruziune care poate cauza un prejudiciu material sau economic intenţionat, infractorul urmărind scopul obţinerii unui avantaj financiar.
Obiectul juridic al acestei infractiuni este dat de proprietatea aceluia sau acelora care deţin informaţii ce au fost fraudate, iar prin aceasta, implicit, este vorba de inviolabilitatea proprietãtii, iar proprietatea a fost, este şi va rãmâne un drept sacru al oricãrui cetãţean, garantat de orice constituţie din lume.
Obiectul material îl constituie acel suport material, precum CD-ul, discheta, hard disk-ul etc., pe care pot fi înscrise datele şi programele protejate.
Subiectul activ este reprezentat de orice persoanã care rãspunde penal, sau un subiect calificat precum unul dintre angajaţi care ar trebui sã vegheze la bunul mers al sistemelor de gestiune informatizatã, caz în care descoperirea lui este mai dificilã.
Fără prezentarea în detaliu a caracteristicilor anumitor categorii de fraude informatice, voi începe a prezenta, foarte succint, o enumerare a acestora cu intenţia de a se putea observa uşor că tipurile de infracţiuni informatice sunt multiple şi diverse. Acesta ar putea fi primul motiv pentru care ar trebui să ne îngrijorăm şi să abordăm serios subiectul, acordându-i cel puţin o atenţie cuvenită.
- falsificarea de dovezi, voalarea înşelãtoriile prin computer şi cifrarea spargerilor mafiote
- teletransmisia de date pentru tãinuire
- pornografia de toate genurile, inclusiv cea infantilã
- comandã de organe pentru transplant
- sabotarea prin viruşi
- distribuirea materialelor ilegale (pornografice, propagandist-teroriste) sau software nelicenţiat
- spionajul economic şi militar
- spargerea de jocuri
- fapte ilegale de şantaj şi constângere
- falsificãri de monede, înscrisuri, acte
- digitizarea fotografiilor false şi falsificãri pe baza aparatelor foto cu schiţare digitalã
- traficul de stupefiante
- comertul ilegal cu arme
- diverse forme de delicte economice
- infracţiuni privind protecţia mediului înconjurãtor
- furtul de carduri
- omorul sãvârşit prin intermediul calculatorului (modificarea premeditatã de diagnostice etc.)
- comerţul cu carne vie
- atacuri de tip terorist
- manipularea sistemelor de pazã şi protecţie
- utilizarea frauduloasã a Internetului:
- frauda datoratã falsei identitãţi şi a spionilor în reţea
- furtul timpului de navigare pe Internet
- blocarea reţelelor prin supraîncãrcare
- fraude datorate acţiunilor protestatare, elitiste sau de afirmare ale hackerilor
- fraude datorate intruşilor (furtul de parole)
- fraude asupra informaţiilor sau calculatoarelor
- intrarea în bãnci de date şi reţele
- abuz de informaţii – obţinerea de informaţii "folositoare" sau coduri de acces şi vânzarea acestora (de obicei cu colaborarea din interior)
- mesaje electronice nesolicitate (spams).
În recomandarea Consiliului Europei R(89)9 sunt incluse într-o listã infracţiunile realizate cu ajutorul calculatorului, întâlnite pânã acum în practicã şi care au perturbat destul de grav anumite relaţii sociale. Lista principalã se referã la frauda informaticã, falsul informatic, prejudiciile aduse bazelor de date, datelor şi programelor de calculator, sabotajul informatic, accesul neautorizat, interceptarea neautorizatã, reproducerea neautorizatã de programe protejate. Lista secundarã cuprinde alterarea datelor sau programelor de calculator, spionajul informatic, utilizarea neautorizatã a unui calculator şi utilizarea neautorizatã a unui program de calculator.