arrow-blue-outline-rightPotrivit unui comunicat de presă de pe site-ul instanței supreme (www.scj.ro), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a luat noi decizii privind examinarea a două recursuri în interesul legii.

Astfel, prin Decizia ÎCCJ nr. 21/19.10.2015 pronunțată în dosarul nr.17/2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava, instanța supremă a stabilit că:

„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 527 alin. 2 şi art. 529 alin. 1 şi 2 din Codul civil, echivalentul valoric al normei de hrană prevăzute de art. 2 alin. 4 şi art. 4 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se include în totalul veniturilor nete lunare în raport de care se stabileşte pensia de întreţinere datorată de către părinte copilului”.

Menționăm că, potrivit art. 527 alin. 2 din Codul civil, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligaţii ale sale.

De asemenea, potrivit art. 529 din Codul civil: (1) Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

(2) Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.

Tot astfel, prin Decizia ÎCCJ nr. 22/19.10.2015 pronunțată în dosarul nr.18/2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, instanța supremă a stabilit că:

„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 141 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată, stabileşte că fapta angajatorului, de a desfăşura activităţi de comercializare cu amănuntul a produselor nealimentare în punctele de lucru din centrele comerciale, în zilele de sărbători legale prevăzute de art. 139 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. g din această lege, atunci când angajatorul şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 142 din acelaşi act normativ”.

Menționăm că, potrivit art. 141 din Codul muncii, prevederile art. 1391 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii.

De asemenea, potrivit art. 260 alin. 1 lit. g din Codul muncii, constituie contravenţie şi se sancţionează (….) fapta (….) de încălcarea de către angajator a prevederilor art. 139 şi 142, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.

Potrivit art. 142 din Codul muncii: (1) Salariaţilor care lucrează în unităţile prevăzute la art. 140, precum şi la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.

(2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariaţii beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.

Recursurile în interesul legii mai sus menționate s-au impus a fi formulate având în vedere că problemele de drept ce au format obiectul recursurilor respective fuseseră soluţionate diferit de către instanţele judecătoreşti, constatându-se existenţa mai multor orientări jurisprudenţiale divergente.

De menţionat că, potrivit art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Sursa www.legestart.ro