Coordonator: Av. Bogdan Dobrescu

Imprumutul de consumatie (mutuum) este o varietate a contractului de imprumut, alaturi de comodat. Contractul de imprumut este un contract real, contractele reale fiind o categorie aparte de contracte deoarece pentru formarea lor valabila este necesar, pe langa acordul de vointa, si remiterea obiectului. In lipsa remiterii, acordul de vointa va ramane un simplu antecontrat si nu va produce efctele specifice contractului propriu-zis.

Principalul efect al contractului de consumatie este transferul dreptului de proprietate (aceasta fiind si principala diferanta fata de comodat, caci in cazul acestuia din urma se transmite doar folosinta bunului).

Obligatiile imprumutatului

1. de a restitui lucruri de acelasi gen, cantitate si calitate.

Este irelevant daca valoarea bunului a crescut ori a scazut intre timp, caci el este tinut sa restituie conform art.2164 NCC, bunuri de aceeasi calitate si cantitate, nu variabil in fucntie de valoarea lor la momentul restituirii.

Aceasta obligatie exista chiar daca nu a fost prevazuta in mod expres.

Daca nu poate restitui in natura bunurile imprumutate, va plati contravaloarea lor.

Cand obiectul este o suma de bani, nu va fi tinut sa inapoieze decat suma initiala oricare ar fi variatia valorii, daca nu s-a convenit altfel.

Restituirea nu poate fi ceruta inainte de termen, caci termenul se prezuma in favoarea ambelor parti (in cazul contractului oneros, caci, spre exemplu, daca imprumutatul i-ar restitui intreaga suma , imprumutatorul pierde dobanda). La cel cu titlu gratuit se prezuma ca termenul este doar in favoarea imprumutatului – art 2161 NCC

Daca partile nu au convenit un termen de restituire, va fi stabilit de instanta tinandu-se cont de scopul imprumutului, de natura obligatiei, de bunul imprumutat, de situatia partilor si de orice alta imprejurare relevanta. Daca partile au stipulat ca imprumutatul va plati doar cand va avea resursele necesare, daca instanta va constata ca el detine ori va putea obtine intre timp aceste resurse, ii va acorda maxim 3 luni. Prin „putea obtine” intelgem si situatia in care i s-au oferit bunuri ori sume de bani iar acesta nu le-a obtinut din culpa sa.

Exista un termen de prescriptie (cel general de 3 ani) pentru ca partile sa prevada termenul la care doresc sa aiba loc restituirea.

Locul restituirii (in cazul in care nu l-au prevazut in contract) este cel de la domiciliul imprumutatorului (cand contractul e oneros) sau cel de la locul incheierii contractului (cand contractul este cu titlu gratuit).

Daca imprumutatul refuza sa restituie bunuri de acelasi gen, cantitate si calitate, imprumutatorul le poate procura „in contul” (pe cheltuiala) imprumutatului.

2.obligatia de plata a dobanzii (in cazul contractului oneros)

3.sa plateasca daune-interese pentru intarziere (daca este cazul si numai in situatia in care imprumutatorul le cere)

Obligatiile imprumutatorului

Imprumutatorul nu are obligatii fata de imprumutat, fiind un contract unilateral, insa, ca si in cazul comodatului, se pot naste obligatii intre parti pe parcursul executarii contractului. In orice caz, imprumutatorul va raspunde pentru vicii dar de regula importanta practica este redusa dat fiind ca lucrurile consumptibile cauzeaza in mod exceptional si destul de rar, daune.

Predarea face parte din momentul specific incheierii contractului in mod valabil, deci nu este o obligatie a imprumutatorului prevazuta in mod special. Nici in cazul in care contractul ar fi cu titlu oneros, nu devine sinalagmatic (bilateral) deoarece obligatia de plata este tot a imprumutatului.

Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !

Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro

Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23

https://plus.google.com/u/0/110226105227936026014/posts