Sediul materiei este de dat de art. 41-42 NCPC.
Incompatibilitatea judecatorului reprezinta situatia in care unui judecator ii este interzis de lege sa ia parte la solutionarea unei cauze.
In art. 41 din NCPC sunt reglementate cele trei cazuri de incompatibilitate absoluta ale judecarului. Acestea sunt urmatoarele:
1. judecatorul a pronuntat o incheiere interlocutorie sau o hotarare prin care s-a solutionat cauza, nu poate judeca aceeasi cauza in apel, recurs, contestatie in anulare sau revizuire;
2. judecatorul a pronuntat o incheiere interlocutorie sau o hotarare prin care s-a solutionat cauza, nu poate judeca aceeasi cauza dupa trimiterea cauzei spre rejudecare;
3. judecatorul care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent-judiciar, magistrat-asistent sau mediator in aceeasi cauza nu poate lua parte la judecarea acesteia.
Aceste norme sunt de ordine publica si sunt de stricta interpretare si aplicare, prin urmare nu pot fi extinse prin analogie si la alte situatii. Incalcarea acestora atrage nulitatea absoluta a hotararii judecatoresti.
Judecatorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca in urmatoarele situatii:
1. când si-a exprimat anterior părerea cu privire la solutia in cauza pe care o a fost desemnat sa judece;
2. când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă;
3.când este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu sora soţului uneia dintre aceste persoane;
4.când soţul sau fostul său soţ este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre părţi;
5.dacă el, soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt părţi într-un proces care se judecă la instanţa la care una dintre părţi este judecător;
6.dacă între el, soţul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, şi una dintre părţi a existat un proces penal cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina. În cazul plângerilor penale formulate de părţi în cursul procesului, judecătorul devine incompatibil numai în situaţia punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva sa;
7.dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi;
8.dacă el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au primit daruri sau promisiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre părţi;
9.dacă el, soţul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, se află în relaţii de duşmănie cu una dintre părţi, soţul ori rudele acesteia până la gradul al patrulea inclusiv;
10.dacă, atunci când este învestit cu soluţionarea unei căi de atac, soţul sau o rudă a sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi pricini înaintea altei instanţe;
11.dacă este soţ sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt membru al completului de judecată;
12.dacă soţul, o rudă ori un afin al său până la gradul al patrulea inclusiv a reprezentat sau asistat partea în aceeaşi pricină înaintea altei instanţe;
13.atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.
De retinut este faptul ca exista diferenta intre motivele prevazute in art. 42 alin. (1) pct. 6 si pct. 9 NCPC. Astfel, la pct. 6 al articolului mai sus amintit existenta dusmaniei este prezumata de lege, fiind necesar ca partea sa dovedeasca faptul vecin si conex pe care se sprijina aceasta prezumtie legala, si anume existenta in ultimii cinci ani a unui proces penal intre ea si judecator, spre deosebire de pct. 9 unde partea interesata trebuie sa faca dovada in mod concret a dusmaniei.
Aceste dispozitii se aplica si in cazul afinilor si concubinilor, dar ar putea fi incluse, spre exemplu, si situatiile in care judecatorul este finul, cuscrul, nasul partii sau invers