Consecinta savarsirii infractiunii si modul in care se stabileste raspunderea penala este aplicarea sanctiunilor de drept penal prevazute de lege pentru a se restabili ordinea de drept, constrangerea si reeducarea infractorului. Individualizarea pedepsei este considerata operatiunea prin care aceasta se poate adapta nevoilor de aparare sociala in ceea ce priveste proportionalitatea cu gravitatea infractiunii si gradul de pericol pe care il inspira infractorul.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt:
1. Locul, spatiul si modul de comitere si mijloacele folosite in savarsirea infractiunii.
2. Starea de pericol creata.
3. Paguba materiala produsa.
4. Mobilul si scopul infractiunii.
5. Antecedentele penale ale infractorului.
6. Comportamentul sau dupa ce s-a comis infractiunea si in cursul procesului penal.
7. Educatia, varsta, starea de sanatatea, viata personala si sociala.
Referitor la cadrul legal inafara de prevederile in materie se mai adauga si cele care privesc individualizarea pedepselor in cazul starilor de agravare (concurs de infractiuni, recidiva, infractiuni continuare) ori de atenuare (tentative si minoritate) care sunt reglementate distinct. Aceasta individualizare este aplicabila si alor sanctiuni de drept penal precum: masuri educative si masuri de siguranta (in faza de aplicare si executare). Fiind o operatiune cu un ridicat grad de complexitate se poate realiza in trei forme: legala, judiciara (judecatoreasca) sau administrativa.
Individualizarea legala se poate realiza in elaborarea legii si prevederii limitelor pedepselor si este o modalitate de punere in aplicare a principiilor legalitatii si individualizarii pedepselor. De asemenea in ceea ce priveste individualizarea pedepselor facuta de legiutor consta in:
1. Indicarea cadrului general al pedepselor, a naturii si limitelor generale ale fiecarei pedepsei care sa fie conforme cu principiile stabilirii sanctiunilor penale.
2. Prevederea sanctiunii dupa gradul de pericol social prevazut de aceasta, in raport cu valorile sociale protejate, vatamarea si periculozitatea persoanei care savarseste infractiunea.
3. Aratarea cadrului si mijloacelor legale in care se indica celelalte forme de individualizarea, judiciara sau administrativa, prin aratarea efectelor pe care le produce, circumstantele de atenuare ori de agravare pentru limitele speciale ale pedepsei.
Individualizarea judecatoreasca consta in intocmirea de catre instanta de judecata si materializarea aplicarii pedepsei concrete a infractorului pentru fapta ce a savarsit-o raportat la pericolul social concret al faptei, periculozitatea infractorului, imprejurarile concrete atenuante sau agravante in care s-a comis infractiunea ori care descrie infractorul. Acest tip de individualizare este regasit in cea legala cu diferenta ca prima realizeaza prevenirea generala si speciala prin constrangerea si reeducarea ce o detine pedeapsa aplicata asupra infractorului.
Individualizarea administrativa este realizata in faza de executare a pedepsei inchisorii prin cadrul indicat de individualizarea legala si judecatoreasca conform gravitatii pedepsei aplicate, starii de recidiva, comportamentul condamnatului la locul de detinere si alte asemenea fapte.