Infracţiunea de loviri şi alte violenţe
Această faptă este incriminată prin dispoziţiile cuprinse în art. nr. 193 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal[M. Of. nr. 510/2009, P. I], cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte elementul material al acestei infracţiuni, acesta este reprezentat de acţiunea de lovire sau orice alte acte de violenţă.
Prin „lovire” se înţelege „atingerea cu putere, izbirea” iar prin violenţă – „întrebuinţarea forţei brutale”.
Aceste acţiuni trebuie să aibă drept urmare imediată provocarea unor suferinţe, dureri fizice. În forma agravată, urmarea imediată trebuie să constea în provocarea unor leziuni traumatice(răni – n. a.) sau în atingerea stării de sănătate a subiectului pasiv al infracţiunii care să necesite cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce priveşte forma de vinovăţie, pentru a putea fi vorba despre infracţiunea de lovire, este necesar ca subiectul activ să fi acţionat cu intenţie, date fiind dispoziţiile cuprinse în alineatul al şaselea al art. nr. 16 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal[M. Of. nr. 510/2009, P. I], cu modificările şi completările ulterioare.
Acţiunea penală poate fi pusă în mişcare doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Dacă subiectul pasiv al infracţiunii are calitatea de membru de familie la data săvârşirii faptei, atunci se vă reţine săvârşirea infracţiunii de violenţă în familie, faptă incriminată prin dispoziţiile cuprinse în art. nr. 199 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal[M. Of. nr. 510/2009, P. I], cu modificările şi completările ulterioare. Sensul sintagmei „membru de familie” este dat de dispoziţiile cuprinse în art. nr. 177 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal[M. Of. nr. 510/2009, P. I], cu modificările şi completările ulterioare. Din această categorie fac parte următoarele categorii de persoane:
1. ascendenţii, descendenţii, fraţii, surorile şi copiii făptuitorului, inclusiv în cazul în care este vorba despre rudenia civilă însă, în acest ultim caz, vor avea calitatea de membru de familie şi rudele fireşti;
2. soţul făptuitorului sau persoana cu care făptuitorul a stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinte şi copil, cu condiţia ca făptuitorul şi victima să convieţuiască.
În cazul violenţei în familie sub forma lovirilor sau altor violenţe, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu însă împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
Pedepsele prevăzute în cazul formei simple sunt amenda sau închisoarea de la 3 luni la 2 ani. În cazul formei agravate, pedeapsa amenzii este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani. În cazul violenţei în familie, limitele de pedeapsă arătate anterior se majorează cu o pătrime.